You are my cure

Acum ceva timp te-am întâlnit.
Nimic neobişnuit.
Nimic nou sub soare.
Pe urmă ne-a purtat viaţa pe valurile ei,
Şi ne-a adus iar în acelaşi punct.
Eu eram după o perioadă incertă,
În care m-am luptat cu mine,
În care am încercat să mă descopăr,
În care am adunat idei şi am schimbat concepţii.
Dar acum sunt eu,
Şi adevărul mi-e cel mai bun prieten.
Şi după interminabile discuţii,
Am început să aflu şi altceva
Din afara universului meu.
Ideile îmi surâd
Şi îmi deschizi calea către noi aventuri.
Culturale.
Ale minţii.
Ale eului meu.
Ale conştiinţei mele.
Mă faci să-mi doresc să citesc lucruri
Pe care le respingeam înainte,
Mă faci să vreau exact opusul.
Şi în momentele mele de sinceritate,
Nu cele de joacă,
Ai aflat şi tu un secret.
Că în top erai şi tu,
Că topul era alcătuit şi din tine.
Ai presimţit, sau ai ştiut,
Cert e că a fost ceva că am avut aproape "topul".
Am învăţat multe,
Cu tine,
Iar deşi te asigur că situaţia e la fel,
Un lucru e schimbat.
Am pierdut topul pe drum...
Pentru că tu ai fost vindecarea mea.
Probabil eram bolnavă şi nu ştiam,
Iar tu m-ai vindecat.
Sau poate sunt doar confuză,
Atât de confuză,
Încât nu realizez adevărul acum,
Şi nu văd realitatea.
Dar acum, în acest moment,
Topul nu mai există.
Deloc.
Da, nu rămâne surprins,
Chiar nu mai există nimic acuma,
Simt că mi-ai deschis aripile
Ca să pot pleca.
În fond,
Nu mai contează nimic acum.
Poate nu ai gândit niciodată asta,
Nici eu nu credeam vreodată că
Se va ajunge aici.
Dar mă bucur că tu m-ai vindecat.
Nu mai am sentimente pentru nimeni şi nimic,
Tu mi-ai deschis ochii.
Tu eşti vindecarea mea.
A! Şi încă ceva:
Scuză-mi mintea,
Pentru că o las uneori să vorbească
În locul meu.