vineri, 30 mai 2014

Semne

Îți spui că totul are un sens,
Ascuns de tine.
Ai vrut atât de mult capătul,
Încât capătul e aici.
Ți-l închipuiai,
Ca prin vis,
Ca şi cum dorințele s-ar fi îndeplinit
După bunul plac.
Incertitudini în interior,
Nesiguranță în afară,
Exact sfârșitul lumii,
Sau sfârșitul tău.
Ştiai că vor fi compromisuri de făcut,
Dar și vărsare de lacrimi?
Calitățile bine ştiute au dispărut,
Rând pe rând,
Lăsându-le celorlalți
Cel mai amar gust din tine.
Unul care doare...
Analizezi,
Calculezi totul după bătăile inimii,
Şi te trezești că inima bate mai des
Decât o făcea până acum.
Nelinişti,
Tristeți,
Toate ies la lumină în ultimul ceas,
Ca şi cum absolut toți trebuie să vadă
Laturi ascuțite din tine.
Ce laşi în urmă și ce accepți
Pe nevăzute?
În cine te-ai transformat,
În cel din urmă ceas?
Unde eşti tu,
Şi de ce visul este parte din tine?
Ai vrut schimbări,
Atât de des,
Încât totul este la fel.
Doar tu te-ai schimbat.
Dar...
Îți place cine eşti acum?

joi, 29 mai 2014

Surpriză

Îți promiți că arunci inocența
Şi te comporți ca un om matur.
Care are limite,
Le cunoaşte,
Şi nu îndrăzneşte mai mult.
Aveam limite pe care eram în stare
Să le depăşesc.
Dacă dădeai semne că vrei să fac asta.
În fond, nu viața întreagă se bazează pe ele?
Da, o limită peste care trec
Nu mai e limită.
Am noroc că nu am depășit și alte limite,
Pentru care aş fi plătit cu alte momente
De griji,
Nelinişti,
Şi tot tacâmul.
Sunt inocentă,
Dar acum a fost cea mai mare prostie.
Pentru că sunt aşa.
Cum ar trebui să mă port acum?
Ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?
Ca şi cum nu-mi pasă?
Ca şi cum nu ne ştim și n-am împărțit cuvinte?
Ca şi cum nu ne-am fi văzut vreodată?
Sunt momente ca astea
Când îmi dau seama că visez degeaba.
Păcat că nu mă pot trezi mai des.
Din visul cu tine.
Nu mai meriți niciun gând de-al meu.
Când vei fi matur și tu,
Aşa cum pretinzi să fiu şi eu?
Hai să renunțăm,
Ne pierdem timpul aiurea.
Tu pe al meu,
În mod evident.
Ai noroc că-ți înțeleg tăcerea...

vineri, 23 mai 2014

Respirație

Am nevoie să-mi agăț speranțe deşarte
De tine.
Nu ştiu de ce tocmai de tine,
Mai ales că de azi
Eşti doar un trecut pentru mine.
Un trecut care promitea atât de multe,
Şi care a fost dat uitării,
Din lipsă de sentimente reale.
Şi evidente.
Au fost gânduri care te-au adus
Aproape de mine,
Şi gânduri care-au marcat prăpastii între noi.
Ai revenit,
M-am bucurat,
Am exagerat,
Te-ai oprit,
Ai dat cumva înapoi?
Nu-i nimic,
Ştiu ce obiceiuri am,
Atunci când nu gândesc cu nimic.
Te-am şters de câteva ori din mine,
De câte ori vei reveni,
De câte ori te voi mai şterge,
Când vei pleca definitiv?
Mi-ai omorât timpul cu bucurii,
Şi iluzii,
Şi vise,
Pentru că erai o sursă continuă,
Furnizai clipă de clipă dorințe de atracție,
Pe care nu le puteam stăpâni
În nopți cu lună plină.
E ciudat, te-am tot chemat,
De dinainte de-a te şti.
Iar acum te chem cu-un nume care trădează aspecte
Din tine.
Am să încerc să înțeleg rostul,
Dar oare mai are vreun sens?
Ce mi-ai putea oferi în plus,
Pe lângă amalgamul de înțepături în minte,
Zvâcniri în toiul nopții
Şi vise nespus de clare,
Chiar când eram trează?
Am cunoscut oameni ca tine,
Şi nu mă interesează acum că fiecare e unic,
O să-ți pun etichete de tot felul,
Care nu relevă realitatea.
Dar mai contează?
Te-am şters
(Pentru a câta oară?)
Din bătăile inimii.
Fiecare are alt drum,
Fă în aşa fel încât nu ne mai găsim la intersecții.
Azi e o nouă zi.
Şi sunt o nouă eu.
Şi te-am uitat.

joi, 22 mai 2014

Speranțe

Eşti atât de grăbit,
Încât mă sperie graba ta.
Atât de tare,
Încât mă faci să fiu
Atât de nesigură...
Sunt atât de grăbită,
Încât te temi că am luat-o razna.
Ori ne grăbim amândoi,
Ori renunțăm,
Încă dinainte de-a fi început.
E ca atunci când vrem să intrăm amândoi pe o uşă,
Fără să aşteptăm,
Tu după mine,
Eu după tine,
Sau invers.
Ne ciocnim și ne uităm mirați unul la altul.
Nu aşa trebuia să fie,
Nu aşa sunt începuturile!
Sau ne găsim în situația cealaltă,
Când eu aştept să intri tu primul pe uşă,
Iar tu aştepți,
La rândul tău,
Să intru eu prima pe uşă.
Şi ne găsim în același loc,
Ori cu prea mult curaj,
Ori cu o lipsă totală de el.
Nu ştim să dozăm momentele,
Astfel încât totul să vină firesc...
Tu trăiești clipa,
Eu am curajul,
Tu ai nerăbdarea,
Eu am calmul...
Ceva nu merge bine aici,
Deşi pare că există completări,
Suntem aşa de diferiți,
Şi atât de asemănători,
În același timp!
Vrem şi nu vrem,
Ne grăbim în același timp,
Ne oprim în același timp,
Şi ne întrebăm de ce stagnăm.
Sau de ce ne grăbim.
Nimic nu e firesc.
Am recunoscut amândoi,
Dar la ce rost?
Sunt lumi prea diferite,
Şi de data asta,
Nu ştiu dacă vreau să dau noul pe vechi,
Ca pe un schimb
Ce-l fac la târg
În zi de duminică.
N-ai să înțelegi,
Şi nici nu trebuie s-o faci.
Nici eu n-am să te înțeleg pe tine,
Deşi deja o fac...
Ar fi fost frumos,
Sau nu,
Tu cum poți numi o joacă
Care nu cuprinde jucării?
Eu n-o mai numesc joacă.
O numesc realitate.
Iar realitatea mea e alta.

miercuri, 21 mai 2014

Întâmpinare

Când totul e neclar
Respingi...
Respingi pentru că noul este necunoscut,
Şi dacă ai eşuat de atâtea ori,
De ce să mai încerci?
Chiar aşa, de ce?
Sunt unele lupte care scot din tine
Ceea ce negi și nu accepți.
Poate că e timpul să te orientezi
Către noi şi noi direcții,
Dar e atât de nesigur,
Neclar,
Încât nu vrei să mai faci nimic...
Respingi orice idee,
Şi rămâi în trecut,
Amintindu-ți,
Clipă de clipă,
Momente nu atât de perfecte,
Dar care îți apar ca fiind aşa,
Memoria având grijă să şteargă
Toate elementele care nu făceau momentul
Acela
Să fie perfect...
Şi apare şansa la orizont,
Dar de ce-aş mai încerca?
Ştii că nu am putut să dorm,
Din cauză că gândurile îmi zburau către tine?
Şi de ce se întâmplă asta,
E o necunoscută.
Nu avem nimic de împărțit,
Pentru că sunt deja ascunsă,
De toate sentimentele pe care le-am arătat,
Fățiş,
Fără să fi avut vreo teamă
Că le vei respinge,
Aşa cum resping eu totul acum,
Pentru că nu mai vreau,
Nu mai vreau,
Nu mai vreau...
Ce s-a întâmplat și ce este acum?
Sunt confuză,
Nu mă faci să înțeleg ceva din nimic.
Mai bine plecăm, nu?
Departe, atât de departe,
Încât nici gândul nu mă poate urma.
M-am pierdut în o mie de zări,
Iar acum trebuie să găsesc sensul.
Poate te uit,
Sau poate-mi mai apari,
Pe nepusă masă,
În gânduri,
Derulate invers.
Am să resping tot,
M-am săturat să mă lupt cu mine,
Aşa că vreau să ne despărțim.
Pentru totdeauna.
Nu e cale de întoarcere.
Nu vreau să te mai văd vreodată.

vineri, 16 mai 2014

Statornic

Uitasem cum e
Să te admir.
Te uitasem de tot,
De parcă nu o făcusem nicicând.
Şi tu erai aievea acolo,
Dar eu n-am avut ochi să te văd,
Uneori pentru că erai prea sus,
Iar eu prea jos,
Şi nu ştiam să-mi ridic capul
Să te mai văd aşa cum erai
Când te-am descoperit.
Respinsesem de la început ideea de a te vedea,
Admira,
Cuprinde cu privirea,
Pentru că mi se părea - ciudat lucru -
Că doar cei fără de noroc
Trebuiau să facă asta,
Iar eu mă consideram o norocoasă.
Acum ştiu că am pierdut,
Am şi câştigat,
Şi te-am câştigat pe tine,
Văzut printr-o fereastră mică,
Pentru că doar atât pot primi acum.
Ai fost o necunoscută,
Şi m-ai "pedepsit" când am vrut să descopăr
Mai mult din tine.
Am decis atunci să te uit,
Căci nu meritai niciun alt gând de-al meu,
Pentru că-mi plăcea să cred că doar cine merită
Primeşte gânduri de la mine.
Te uitasem pentru atât de mult timp,
Încât acum te descopeream ca pentru prima oară,
Când m-ai fascinat.
Aş vrea să nu te schmbi niciodată,
Şi să rămâni fel ca acum,
Dar mai mare ar fi regretul să ştiu
Că nu eşti nestatornic.
Mă vei fascina mereu,
Mă vei face să am mereu acea privire inocență,
Ca şi cum de fiecare dată te voi descoperi
Ca pentru prima oară.
Şi aşa va fi,
Mereu te vei schimba,
Dar asta nu e decât un lucru bun.

miercuri, 14 mai 2014

Greşeală?

Cere şi vei primi.
Întreabă și vei afla.
Şi când primeşti,
Sau afli răspunsul,
Surpriză!
Ai înțeles greșit,
Sau doar răspunsul nu era
Pe măsura aşteptărilor?
Ar trebui să fim mai sinceri,
Dar ce te faci când nu ştii cum?
Se presupune (nu-nțeleg. Societatea presupune?)
Că ai trecut prin şcoală,
Iar datorită ei,
Vocabularul tău cuprinde
O mulțime de cuvinte.
Unele mai sofisticate,
Altele mai puțin.
Evident,
Ştii să legi fraze și fără să ai şcoală,
Dar ce te faci
Atunci când ceri ceva
Şi primeşti altceva?
Când întrebi un lucru
Şi primeşti un răspuns indecis.
Cred că are legătură cu întrebarea,
Sau cu cerutul în sine.
Ştii să ceri în aşa fel
Încât să obții exact ceea ce doreai?
Ştii să întrebi exact ce vrei să afli?
Ar trebui să ni se citească în suflet,
Căci uneori fac prea mult abuz
De cuvinte.
Inutile.
Sau tocmai simplitatea lor
Mă fac să mă complic.
Ştii ce-am vrut,
Dar am zis-o în alt mod.
Nu pare nicio diferență,
Şi totuși este una foarte mare!
Primeşti ceea ce îți dorești,
Atâta timp cât ştii s-o spui
În mod clar.
Dar ştii s-o spui?

sâmbătă, 10 mai 2014

Extremități

Te aşezi și respiri.
Respiri aer,
Dar mai mult decât aer,
Respiri dezamăgiri.
Respiri atât de multe,
Încât aerul nu-ți mai prieşte de mult!
Respiri momente aruncate-n prăpăstii,
Cu gândul că, poate,
Inspirându-le adânc în subconştient,
Le aduci înapoi.
Deşi ştii că trecutul nu se poate întoarce.
Respiri deziluzii,
Şi amăgiri,
Şi plâns amar.
Ai vrea să dansezi cu viața,
Dar nu ştii să dansezi...
Respiri momente de restrişte,
Şi momente aruncate aiurea,
Capturate pe hârtii,
De atâtea şi atâtea ori.
Ai respirat și lacrimi,
Când ele îți ofereau însăși viața,
La intersecția de întrebări și respirații
Întrepătrunse.
"Încotro?" nu mai are de mult
Nicio valoare.
Ai respirat prea mult întrebarea asta,
Încât i-ai luat suflul.
Respiri,
Rând pe rând,
Valori,
Cărora le iei puterea,
Transformându-le în ceva lipsit de intensitate,
De licăr interior.
Aşa cum se simte,
La tine,
Subînțelesul.
Inspirat de întrebări,
Care mai de care să afle răspunsuri
La noțiuni pe care le respiri.
Respiri dezamăgiri,
Şi te-ai săturat până peste cap.
Într-o altă lume
Vei respira fericire.
Ai pierdut, însă,
Contactul cu lumea aceea.
Nu respira aşteptare,
Căci,
Poate,
Altul e destinul tău.

joi, 8 mai 2014

Fără puteri

Am slăbiciuni,
Ca oricare altă persoană.
Slăbiciuni de tot felul,
Care mă fac mai vulnerabilă,
Sau dimpotrivă.
Care mă fac diferită...
Le-am strâns pe toate în inimă
Şi uneori le privesc cu drag.
N-aş vrea să le elimin,
Aş pierde o parte din mine...
Sunt multe,
Multe,
Multe momente când îmi spun
Că voi schimba,
Totuşi,
Ceva la mine.
Lăsându-te-n urmă de tot,
Ca mai apoi să îmi găsesc alte slăbiciuni mai frumoase
Şi mai devoratoare de interior,
Şi suflet,
Şi lumină,
Şi pasiune,
Şi putere,
Şi... stângăcii,
(Sau lucruri atât de simple,
Că numai ție nu-ți ies).
Te-am uitat,
Dar nu te-am uitat pe tine.
Te-am uitat într-un cotlon al minții mele,
Dar nu te-am uitat pe tine.
Când reuşesc să caut în minte,
Ceva,
Se poate să dau şi de tine.
Acolo,
În ungherul cu slăbiciuni,
Bolnăvicioase slăbiciuni.
N-ai fost atât de tare interiorizat în sufletul meu,
Dar acolo îți e locul în mine...
Te-am uitat,
Te-am uitat,
Şi totuși slăbiciunile ies la suprafață,
Aducându-mi aminte de cine sunt eu.
Ce mi-ai făcut de-ai ocupat fix acel altar,
Altarul cunoaşterii absolute?
Află-mi toate slăbiciunile și mă vei cunoaşte
Mai mult decât oricând.
Ciudat,
Câte slăbiciuni am eu?
Le număr pe degete,
Şi uneori îmi vine să-mi iau mintea la trântă,
Pentru imaginația bogată
Pe care o deține...
Ce slăbiciune eşti tu,
De-mi acaparezi și mintea,
Şi tot,
Şi trăiești în mine ca virusul pe veci?
Vreau să mă vindec,
Dar cred c-aş fi mai goală fără tine,
Fără amintiri,
Fără cuvinte,
Fără surâs...
Am şters orice urmă de tine,
Şi totuși...
Mai vreau o fărâmă din tine,
Şi dacă un întreg continent ne-ar despărți,
Aş veni înapoi,
De mă vei chema.
...
Am învățat să-mi accept slăbiciunile,
Doar aşa am reușit să scap de ele.
...
... oare?

marți, 6 mai 2014

Maturizare

Cum e şi cum se vede?
Avem şi distanță,
Şi apropiere.
Între noi.
Avem poveşti de spus mai departe,
Şi clipe în care nimicul a fost personajul principal.
La care parte suntem acum?
Suntem atât de aproape,
Şi totuși,
Doar fizic.
Tu nu eşti acolo pentru mine,
Eşti acolo pentru ei.
Eu nu sunt acolo pentru tine,
Deşi uneori mi-aş dori să fiu.
Aşa că sunt şi eu acolo,
Dar pentru mine.
Ne găsim mereu în același loc,
Dar în lumi diferite.
Aparențele au înşelat întotdeauna,
Iar doar afară
Te simt cu adevărat lângă mine cu totul.
Ne-am obişnuit să fim cuplu de weekend,
Dar câte alte zile lucrătoare să te tot strig,
Până elimini distanța dintre noi,
Care poartă numele unor amici de-ai tăi?
Îmi doresc prea mult să te schimb,
Pentru că acum am alte priorități,
Şi tu ai rămas în urmă.
Sau invers.
Stăm împreună doar de dragul de a sta împreună,
Dar ne mai iubim?
Ştiu, rutina are un alt nume aici.
Îi zice chiar iubire...
Nu pot să te schimb,
Şi-ar fi păcat,
Ți-aş lua părți din tine pentru totdeauna.
Mai bine renunț de tot,
Şi dacă vei mai creşte,
Vom continua să eliminăm distanțe.
Din suflet.

duminică, 4 mai 2014

Dinadins

Îmi doresc să nu te mai văd.
Prefer să ştii adevărul.
Sunt motive şi motive,
Aşa cum se întâmplă cu toate.
Vezi, savurezi, iubeşti arzător, poate,
Şi vine momentul când totul este altfel.
Atât de diferit față de prima clipă
(Sau a doua),
Încât nu te mai atrage.
Nu, nu învinuiesc pe nimeni aici,
N-ai nicio vină,
Aşa cum nici eu nu am.
Sau tocmai,
Suntem amândoi vinovați.
Nu mai contează asta.
Am hotărât că aşa e mai bine,
Fiecare cu drumul lui.
Deşi se aseamănă,
Al meu e făcut pentru mine,
Doar pentru mine.
Tu nu mai ai loc aici,
Şi dacă stau să mă gândesc,
Nici nu ştiu,
De fapt,
Cât loc ai avut pe drumul meu,
Şi cât te-am lăsat să-mi umbli pe el.
E drept,
Şi eu am umblat pe al tău
Mai mult decât era cazul,
Dar acum s-a terminat.
Aşa cum şi tu ai realizat asta,
Şi eu am înțeles-o.
Te mai visez, uneori,
Dar vag. Şi rar.
Nu-ți mai zăresc chipul clar,
Şi uneori îmi pare că ai împrumutat chipuri
De la străinii de pe stradă,
Nici vocea nu mai e a ta.
Mintea nu mă mai ajută să te văd,
Deşi uneori mă uit la tine,
Doar la tine,
Să te privesc.
Şi eu văd prin tine.
Toate s-au scurs,
Ca nisipul din clepsidră,
Pe care,
De cele mai multe ori,
O întorc înapoi înainte ca ultimele fărâme
Să decidă soarta.
Asta mă face să nu iau decizii,
Căci unele dor al naibii de tare...
Dar, vezi tu,
Asta n-a durut.
E, pur și simplu,
Un fapt care se întâmplă.
O ştiu,
Fără ca cineva să mi-o fi zis în prealabil.
Osho spunea că nu avem nevoie de vise,
Visele reprezintă probleme nerezolvate.
Tu eşti problema mea,
Sau ai fost.
Am decis să-i pun capăt minții
Să te urmeze acolo unde tu vrei.
Nu vreau să mai fac asta.
S-a terminat,
Şi nici nu ştii cât de fericită sunt,
Deşi nimeni n-o s-o ştie.
Vreau o schimbare,
Iar schimbarea te exclude.
Vreau o viață nouă,
Şi vreau să ştii că sunt alta.
Am alte principii
Şi alte limite.
Şi alte fericiri.