28

Iubești.
Sau e rutina
Anilor târâţi după tine,
Ca într-un joc ciudat
În care doar tu ai de pierdut?
Adori,
Dar la tine totul se manifestă altfel.
Se vede,
Se simte,
Se aude.
Folosești simțuri,
Când cei mai mulți nu o fac.
Nu după atâta timp.
Începutul pare
Mereu că așteaptă
După colţ,
Gata să intre în scenă,
Să ia parte
La ritualul zilnic.
Atât de zilnic,
Încât un sfert din viață
L-ați petrecut împreună.
Și totuși.
Libertatea este puntea de legătură,
Inscripția de pe inel,
Și obiectele personale nu îi strică
Orizonturile.
Nu ar trebui.
Visează la un film întreg cu tine,
Și toți ceilalți.
Și peisaje,
Locuri de văzut
Și amintiri de adunat.
De pus la păstrare
Pentru zile negre.
Pentru bătrânețe.
Iubești extremele,
Sau doar așa ar vrea,
Ca să îi semeni?
Peste un an, doi,
Va fi în marea uitare,
Căutând sublimul.
Pentru că îl uităm,
Sau nu l-am fi trăit,
Și ne promitem,
Dar nu avem curaj.
Și poate trebuie să îndrăznim
Măcar
Să ne lăsăm indicii.
Acum când se poate...

Potrivit

Îmi pierdeam inspiraţia,
La fel cum răbdarea îmi era deja străină.
Mă agăţam de "el",
Oricare ar fi fost acela.
Ştiam cum sunt
Şi stiam cum sunt eu,
Şi mă voiam pe mine.
Iar eu nu mă găseam decât iubind.
Iubind orice "el",
Pentru că de la "el"
Îmi luam mereu inspiraţia.
Era sursa mea continuă de gânduri
Profunde,
În care se năştea întreg universul,
Ca mai apoi să moară,
Sau să învie,
La dispariţia sau apariţia unui nou
"El".
Şi chiar nu mai conta care "el",
Atâta timp cât era unul acolo.
Mereu acolo,
Mereu altul,
Mereu un "el"
Care să nu înțeleagă nimic,
Dar care să îmi ofere mie
Momente înălțătoare ale imaginației,
Ale inspirației,
Şi ale simțurilor,
Laolaltă.
Creasem limite pentru minte,
Sau pentru suflet,
Pentru că nu era nimic mai în largul lui,
Ca atunci când un "el" completa imaginea.
Oricare ar fi fost ea aceea,
Deşi existau şi frici,
Şi temeri
Din partea "el"-ilor,
Pentru că fiecare era intimidat,
Mai devreme sau mai târziu,
De "nestarea" mea,
Din care înțelegeam doar eu cursul.
Aveam nevoie ca de aer,
Altfel muream pe dinăuntru,
Aşa cum o făceam când vreun "el"
Rămânea departe,
De parcă nu aş fi fost o companie bună
Pe drumul către nicăieri.
Poate că trebuia să vreau mai mult,
Sau poate că inspiraţia mea nu mai avea loc
În mine.
Şi plecase,
Fugise,
Se stinse,
Aşteptând clipă de clipă
Să mă renasc,
Sau să o las să mă cuprindă
Ca un văl plăcut la atingere.
Aveam nevoie de inspirație,
Şi eram dispusă să caut un "el"
Oriunde s-ar fi găsit.
Deşi aveam pretenții,
Aşa cum ai la prima înfățișare,
Când coaja îţi oferă priveliști
Nebănuite,
Ca să îţi facă alegerea mai uşoară.
Alesesem,
Sau alegeam,
Aspectul.
Dar nu era doar asta,
Era o chestie de simţire,
De instinct,
De acel ceva.
Dădeam greş,
Inspiraţia nu mai venea,
Ceva nu era în ordine.
Îmi murise instinctul,
La fel cum murise şi orice urmă de "el".
Nu mai ştiam să aleg,
Îmi pierdusem răbdarea.
Dar pot să am răbdare pentru alţi "el",
Doar aşa inspiraţia mea
Mă înalță acolo unde nu am ajuns
În niciun alt fel.
Şi ştiu că e pe vine,
Sper doar să fie puţin mai... "el",
Fără limite,
Fără temeri,
Fără frici,
Şi desigur,
Mai înalt.
Ca să ajung mai sus decât propria-mi
Inspiraţie.

Avântul nu...

Hai să ne cunoaştem altfel,
Nu prin întrebări.
Tu nu mă întrebi,
Nici eu nu sunt curioasă
Să aflu totul de-a gata.
Hai să ne cunoaştem prin priviri,
Prin apropieri,
Prin zâmbete sau
Mimica feţei.
Prin expresii faciale,
Prin atingeri,
Îmbrăţişări,
...
Lasă-mă să aflu cine eşti,
Arătându-mi ce muzică asculți,
Pe cine citeşti,
Unde te plimbi,
Ce prieteni ai.
Asta spune mereu mai multe despre tine,
Decât o fac cuvintele,
Decât o fac răspunsurile
La întrebările mele.
Hai să ne cunoaştem prin prezent,
Nu prin trecut.
Nu contează cine am fost,
Ce am făcut,
Unde am crescut,
Ce lume am avut lângă noi,
Astea sunt informaţii irelevante.
Ce rost ar avea să deţii cunoștiințe
Care nu îţi fac prezentul mai viu?
Vreau să ştiu cine eşti acum,
Nu cine-ai fost.
Vreau să descoperim în noi
Ceea ce am uitat,
O dată cu anii.
Nu te întorc la trecut,
Nu are sens,
Hai să trăim prezentul
Aşa cum se cuvine.
Hai să dăm şansa vieţii
Să ne arate esența,
Să trăim prin simţuri,
Nu prin cuvinte.
Putem spune multe,
Dar oare cum ne cunoaştem cu adevărat?
Hai să fim atenți la noi,
La mine,
La tine,
Şi să vedem cum se transformă totul.
Hai să nu ne spunem nimic,
Ci să simțim,
Doar să simțim,
Dacă există ceva,
Dacă va creşte,
Va scădea,
Va lua amploare.
Mâinile mele spun totul,
Corpul la fel.
Obiceiurile sunt şi ele
Părţi din noi.
Totul ia formă
Sub ochii noștri.
Hai să nu ne minţim prin cuvinte,
Ci să vorbim prin adevărul simțurilor noastre.

Revenire

Îmi trebuise destul de puţin timp
Să te uit.
Deciseseşi, ca şi cea din urmă dată,
Să dispari.
Aşa cum îţi plăcea ţie.
Fără explicaţii,
Fără nimic în plus,
Ci doar în minus.
Te uitasem,
Probabil şi pentru că trecuse atâta timp,
Sau poate că mintea decisese,
La un moment dat,
Că nu are rost,
În fond,
Nu mai meritai nimic de la mine.
În plus.
Chiar uitasem complet de tine,
Dar ai avut tu grijă să îmi ieşi în cale,
De parcă abia acum auzeai chemarea mea
Din trecut.
De parcă ceea ce a fost între,
N-a existat, de fapt,
Niciodată.
Rămăsesem surprinsă de reacţia ta,
Credeam că doar eu am născocit
Repulsie faţă de gândul că exişti.
Reveniseşi,
Dar pentru altceva,
Iar eu eram acum alta.
Nu ţi-am zâmbit,
De ce aş fi făcut-o?
Nu oare tu m-ai dat uitării,
Fără ca măcar să mă anunţi de asta?
Nu este ciudat,
Dacă vei vrea să mă uiţi,
Pentru că nu pot fi acolo
Aşa cum vrei,
Uită-mă,
Dar spune-mi să nu respir,
În zadar,
Speranţe.
Nu m-a durut,
N-avea de ce să mă doară.
Doar tu,
Cât şi firea umană,
Vă comportaţi ca atare,
Cu frici peste care nu ştiţi să treceţi.
Îmi trebuise destul de puţin timp
Să te uit,
Ce credeai,
Că te aveam sus pus,
Pe un piedestal,
Şi ochii îmi vor curge cristale,
Din cauza ta?
Mă vindecasem,
Nu pentru că aş fi fost,
Vreodată,
Bolnavă de tine,
Ci pentru că nu mai eram eu.
Căci locul meu era dat,
În mine stătea altcineva.
Te-am uitat,
Iar tu ai stârnit dorinţe.
Ai observat schimbarea în mine,
Dar acum e cam târziu:
E târziu să vrei ceva,
E târziu să reiei ceva ce-a fost demult,
E târziu să te mai găsesc pe undeva
Prin minte.
Corpul te-a respins de mult,
Mintea te-a expulzat,
De parcă nu ne-am cunoscut niciodată.
Cine eşti tu şi de ce-ai venit în viaţa mea?
Pretinzi că ne cunoaştem bine,
Dar deşi nu te cunosc,
Nici nu vreau să o fac.
Nu ştiu de ce,
Dar mintea te respinge,
Zicându-mi încontinuu
"E prea târziu".
De data asta,
Chiar dacă până acum nu am făcut-o,
Decid să o ascult.
Pesemne că sigur are dreptate,
Ştie ea ceva ce eu nu ştiu.
Fă-ţi bagajele,
Aici nu mai e loc de tine.

Şi dacă...

Ar trebui să scrie în privirile noastre.
Dar nu ştim să citim.
Ar trebui să scrie pe frunte,
Sau în zâmbete,
Deşi atât ele,
Cât şi privirile,
Trădează.
"Eu sunt... Andreea şi-mi place să...",
Şi informația asta să o obţii
Doar la o strângere de mână.
Sau un salut stingher,
Ca atunci când ne cunoaştem
Pentru prima oară.
Evident.
A doua oară deja te ştiu,
Şi poate deţii mult mai puţine informaţii,
Decât la primul salut.
Pentru că urmează un cap în pământ,
Din cauza privirilor,
Care întreabă.
Ştiai că privirile întreabă şi îşi răspund?
Păcat că nu suntem atenți la răspunsuri,
Decât atunci,
Când poate,
Multe cuvinte au trăit degeaba pe buzele noastre,
Prin întrebări banale.
Ce-ar fi ca la fiecare salut,
Mâna să îţi dezvăluie intimități?
Sigur am fi mai liberi,
Mai apropiați,
Atunci când răspunsurile
La întrebări banale
Ţin loc de distanță,
Şi apropierea e imposibilă.
Aş propune un altfel de timp
De cunoaștere,
În care totul din noi vorbeşte,
Dar noi tăcem din gură...
Prea puţin se mai poartă,
Ne e frică de priviri,
Ne e frică să admirăm,
Ne e frică să întrebăm cu ochii,
Căci sigur nu am îndrăzni mai mult
Decât doar gânduri.
"Eu sunt Andreea şi îmi place să admir
Ceea ce tu n-ai admira niciodată în viaţa asta.
Poate nici în celelalte".
Tu eşti oricine vrei să fii,
Când privirea mea îţi întreabă privirea,
Iar ele nu au temeri,
Ruşine,
Şi nici frici.
Şi îşi dezvăluie exact ceea ce noi
Vrem să ascundem
Sau poate doar eu,
Sau poate doar tu.
"Eu sunt Andreea şi nu contează trecutul.
De astăzi nu mai dețin aşa ceva.
Trăiesc prezentul,
Şi dacă vrei să afli mai multe despre mine,
Lasă privirea să îmi întrebe ochii.
O să primeşti tot ceea ce cauţi".

Sfat

Nu știu de ce îmi făcea o plăcere sadică
Să fac asta.
Să îi fac asta.
Îmi impuneam mereu,
În fiecare zi,
În fiecare dimineață,
Că mă opresc.
Și nu puteam.
Nu mai aveam control asupra mea,
Și nici nu mă gândeam că l-am pierdut.
Îmi spuneam,
De fapt,
Că mă pot opri oricând,
Și mă opream.
Dar nu pentru mult timp.
Eram mult prea atentă la mediu,
Iar mediul îmi furniza necesarul.
Zilnic,
Oră de oră,
Încât îmi era greu să îi refuz pe ceilalți.
Preferam să provoc durere în alte părți,
Și să fiu fată bună prin alte medii.
Și nu eram.
Nu mă mai recunoșteam,
Sau poate doar acum reieșea
Adevărata mea natură.
Ceva se pierduse pe drum,
Sau dimpotrivă,
Apăruse,
Așa încât să fiu pe plus la orice.
Și pe minus fix la ce nu trebuia.
Să fiu pe plus la sadism,
Provocarea voită a durerii,
Plângerile,
Și mult deasupra.
Să fiu pe minus la bun simț,
Voință,
Respect,
Stimă,
Și efort.
Schimbasem un efort cu altul.
Pozitiv cu negativ,
Că doar așa mintea
Putea să își facă de cap,
Fără ca măcar să mă deranjeze asta.
Cred că nu mă cunoscusem niciodată cu adevărat,
În circumstanțe reale.
Asta era adevărata mea natură,
Și ciudat,
Mă străduiam doar din vorbe,
Nu și din fapte.
Voiam raiul,
Dar făceam numai păcate.
Aș fi meritat o pedeapsă,
Dacă asta m-ar fi adus pe drumul către rai.
Ar trebui să îmi surâdă într-o zi,
Spunându-mi:
"Până aici ți-a fost!".
Parcă aștept clipa aia,
Căci știu că asta mă va opri
Din a fi malefică,
Dar mi-e frică de momentul acela,
Și nu îl vreau venind.
Am un viciu,
Așa cum am avut și altele.
Aș vrea să mă opresc din asta,
Fac mult prea rău.
Aș vrea să dispară mediul,
Să mă întorc la mine pe calea de pe care plecasem.
Aș vrea ca toate astea să înceteze.
Am nevoie de vechea eu.
Pentru că noua îmi dă dureri de cap.
Şi nu numai...

Perfect

Fine lines.
Nice curves.
Black and white.
Smooth shapes.
Beard and... long hair
On the back of your hand.
Impecable.
Green eyes.
Thin fingers.
Small and tall.
Opposite.
Freedom.
Courage.
Lies.
Suit and tie.
Strong hands.
Small body.
Nice how you look with that men's shirt on,
Girl!
Curly hair,
Fitted body,
Gym for both.
Smile,
Imperfection.
Let me sit on the couch,
While I'm admiring the bed.
Let me look at the window,
While you admire my back.
Ears.
Breathe.
Looks,
Sweat.
For the both of us.
New.
Chapter.
Old.
Chapter.
Perfume
And cinammon.
The XX on background.
Lie down,
Let me hear your story.
Much to cover.
Secrets.
Power.
Remeber.
You and I.
But not "us".
I and you,
But not "we".
Games
And desire.
Forbidden.
...
Perfect.

Poate

A trecut timp
De atunci.
A trecut timp,
Şi eu tot amorţită sunt.
Ca un urs în hibernare,
Simţurile mele s-au oprit.
Sper că doar pentru un timp.
Altcineva a preluat controlul asupra mea.
Nu mai sunt om,
Nu mai gândesc.
Nu mai simt având o inimă în piept.
Cred că şi-a mutat şi ea locul,
În sala de mese,
La metrou,
Sau probabil în gară.
Acolo unde emoţiile încă există...
A trecut timp de când m-a ars inima
Pentru că am iubit prea mult,
Şi prea repede,
Sau dimpotrivă,
Prea puţin...
A trecut timp de când a bătut intens,
Şi s-a zbătut,
Vrând să scape din închisoarea corpului meu,
De parcă el ar fi ţinut-o captivă...
A trecut timp,
Şi totul s-a rărit,
Sau a început să dispară,
De parcă nu mai am dreptul
Să am acces la priviri
(Intense),
Zâmbete... cu subînţeles,
Cuvinte oprite la graniţa vieţii,
Care nu s-au mai născut pe buzele tale,
Sau ale mele,
Avortându-le.
Omorându-le pe interior,
În interior,
Eliminându-le existenţa...
A trecut timp
De când am privit,
Ultima oară,
Ceea ce tânjeam,
Cu inima minţii,
Fiindu-mi reprimat orice acces la emoţii.
Ca şi cum timpul meu a trecut,
S-a terminat visarea,
Iar acum sunt condamnată la zile
Fără tine.
Oricine ai fi tu.
Mi-e dor de priviri schimbate pe sub gene lungi,
Ca şi cum şi ele însele se lungesc
Pentru a ajunge la mine.
A trecut timp
De la ultima poezie a sufletului meu
Pentru că inima ar zvâcni
Dar n-are cui să îi arunce
Tot dorul ăla pentru tot şi toate,
Acumulat în multe absenţe,
Din ce în ce mai lungi şi mai dese...
A trecut timp,
Prea mult timp,
Şi prea tânără sunt
Pentru lupta asta.
Vreau un strop din tine,
Dacă îmi dai emoţii.
Vreau să vii aici,
Sub orice formă vrei tu.
Vreau să îmi răpeşti mecanismul
Care m-a înrobit,
Făcându-mă neom.
Nu ştiu cine eşti,
Cine vei fi,
A trecut timp
Şi vreau emoţii...

Căutare

Spuneam o poveste şi mi se părea
Că tresărea.
Nu aveam nimic special în a povesti,
Dar părea că eu inventasem totul.
Îi adânceam privirea,
Ştia că sunt bună la asta.
Ştiam şi eu.
Parcă se trezea la viaţă la fiecare tresărire,
De parcă adormise între pauzele mele lungi.
Aveam ochi buni,
Ştiam să caut în sufletul omului,
Chiar dacă părea că poate caut
Acul în carul cu fân.
Mereu îl găseam,
Ştiam unde să mă uit...
Mă opream din povestit
Atunci când eram dornică,
Iar,
Şi iar,
Să îi caut sufletul
În privire.
Nu mă păcălisem niciodată,
Şi de multe ori,
Preferam totuşi,
Să nu caut privirea nimănui,
Pentru că mi-ar fi expus,
Pe nepusă masă,
Ceva ce încerca să ascundă de ochii lumii.
Ochii tuturor.
Uitase că eu adânceam priviri,
Sub tresăriri întâmplate
În stadii de poveste.
Îmi expuneam mereu cartea,
Pentru că nu aveam nimic altceva de dat
La schimb.
Furam priviri,
Le adânceam,
Le fugăream până scoteam sufletul
La iveală.
Şi tresărea,
Din când în când,
De parcă eu eram cea în transă,
Căzută din cer.
Aveam darul ăsta:
Ştiam să ascult,
Pentru că sufletul povestea.
Nu erau invenţii,
Erau adevăruri.
Îi spusesem să mă ţină de mână,
Nu ştia că şi eu tresăream,
Povestind.
Nu-mi cunoşteam povestea sufletului,
Şi o aflam şi eu în acelaşi timp.
Aveam,
Poate,
Multe daruri,
Dar cel mai preţios dintre ele era acesta:
Nici eu nu ştiam povestea vieţii mele.

Scurgere

M-am pierdut de mult... în mine.
Printre zeci de mii de gânduri,
Trebuie să răscolesc trecutul.
Să mă aduc iar la lumină.
Să caut în adânc vechea eu.
Dar e prea greu.
Mult prea greu.
Și nu am nicio motivație s-o fac.
Nu mai știu nimic,
Și nici nu mai vreau.
Am uitat, voit, tot ce mă înconjoară.
Mi se pare că sunt obligată
La o viață anostă,
Fără ca măcar să vreau să intervin.
M-am săturat să intervin.
M-am săturat să vreau libertate,
Și să obțin,
În schimb,
Colivii și cuști
În care să îngrop tot.
Inclusiv pe mine.
Vreau să ajung departe,
Dar și gândul ăsta moare,
Căci nu e alimentat.
Am uitat și de ceilalți,
De când am uitat de mine.
Vreau să învăț,
Dar nu mai am stare.
Nu mai am putere.
Nu mai am imaginație.
Nu mai am idei.
S-au topit în cuștile
În care îmi fac veacul.
Am avut dorință,
Și pasiune.
Am avut universul la picioare,
Și eu i-am tras un șut.
Acum caut liniștea de dinainte de furtună.
Este aici.
Gata să se dezlănțuie.
Am să mor înainte.
Pe dinăuntru.
Oricum răscolitul în mine,
După mine,
E prea complicat.
Mi-ar trebui mai mult decât o viață de om
Să mă găsesc.
Vreau să fiu eu însămi
Clepsidra timpului meu.
Și nisipul se scurge,
Rămânând din ce în ce mai puțin...
Și mai puțin,
Mai puțin,
Foarte puțin,
... deloc...

Baby b

I know you will leave a mark,
Everyone does.
But you're still not knowing it.
I was trying to reach you,
But maybe it's not the time.
I must take care of myself.
You must do the same for you.
I know you know jokes.
And you know I like them.
I've seen your look,
Terrible look.
You've seen mine,
Hiding...
You call me lady,
Which I am not.
Not in that way.
I'm just an ordinary girl,
But you are nice being respectful.
I will not see your look again,
The decision was taken.
You won't see my smile again,
The end has happened.
You left that mark on me,
Making me wonder,
Wanting to discover more,
And more...
I know you will miss me,
And I know you'll have the courage
After,
When I'm gone.
Will you have the courage to search for me?
No,
I know you wouldn't do it.
You think this is funny,
It happens all the time.
You are used to it,
And no one does nothing.
None of them,
None of us.
I had some conversations with you
Last night.
You will never remember this.
Where are you?
You were a piece
In the whole puzzle.
I was struggling,
I want to give up.
You had your chance,
I showed you some signs.
Now it's not worth it
Anymore.

Seeking

I am above the clouds
And I am under.
I am above the earth
And I am under.
I am in the east
And in the west
In the same time.
I am in north
And in south
In the same moment.
I'm seeking the happiness,
And happiness is seeking me.
I am easy as the wind
And I can fly all over.
I forget to close my eyes,
In order to do this.
I forget to let it go,
And I create limits for my mind.
I'm not afraid,
I just don't see the beauty anymore.
I want to dream,
But I don't remember it how.
Or it's just
That I don't care it anymore.
I know I am all over the places
And everything seen
Lies inside of me.
You, him, they are all inside of me,
I touched them with a thought,
A look
A word,
And they became part of me.
They are waves of immaterial stuff,
And they are passing through me
Like I'm passing through everything.
The whole universe is mine,
As well as them.
I am in every thing I see,
I just forget.
Like there is some point I wanna run to,
And the point gets far far away.
I'm gonna end in nowhere,
If i am not already.
Want to seek the happiness inside of me,
I know outside there isn't.
I don't have courage,
And passion,
And nothing more.
I left them in nowhere.
Wanna wake up
Before it's too late.