Spectacol

Ne certasem,
Sau ne iubisem,
Nu conta asta.
Credeam că am uitat orice urmă de tine,
Dar uite că alții mă făceau să nu uit
De existența ta.
Era a câta oară
Când mă întorceam în trecut?
De prea multe ori mă întorsesem,
De prea multe ori aruncasem dorințe.
Nu știu ce voiam.
O nouă viață,
Departe de tot
Ce putea să îmi aducă aminte
De clipe intense.
Și deși credeam că am dat uitării
Tot ce ai fost tu cândva,
Imaginea mi se întipărise adânc pe retină,
Încât recunoșteam locul
Și cu ochii închiși.
Dar unde erai tu în tot acest timp?
Tot acolo.
Așa susţineai.
Nu mai aveam răbdare,
Uitasem,
Încercasem,
Citeam,
Și tu simțeai un dor.
De toate.
De mine,
Dar nu recunoșteai.
Trezeai amintiri
Sau trezeai o nouă viață?
Nu știu dacă mai era un joc,
Dar sigur nu ar mai fi fost la fel.
Toate la timpul lor,
Iar acum suntem alții.
Mai maturi,
Mai siguri,
Mai prizonieri în societate.
Și fiecare prizonier în sufletul celuilalt.
Ți-am simțit teama,
Și tot ce era vulnerabil
A revenit.
Eram tu,
Și eu,
Dar niciodată noi,
Pentru că ăsta era un cuvânt.
Iar noi am fost întotdeauna stări.
Și știu că mai vrei,
Dar timpul are și el rostul lui,
Nu crezi?
Ne vom revedea,
Și vom depăna amintiri apuse,
"Stricate",
Și vom vrea amândoi
Alte amintiri frumoase,
Și vom crea altele,
Închipuite sau nu...

Primăvară

« Când fusese ultima oară
Când ai avut grijă de sufletul tău? »
Ciudat,
Însăși inima mă întreba asta,
Ca și cum observase lipsa
Eului
În tot ceea ce făceam.
Sau nu făceam.
Adevărul e că...
Am invocat de mult prea multe ori motivul ăsta,
Şi tot continui să mă leg de el,
Ca și cum e cel mai firesc răspuns posibil
La orice pe lumea asta.
Am uitat...
Am uitat că am un suflet,
O inimă,
Sau o minte.
Până şi mintea a uitat că există,
Creând în neant aceleași scenarii,
Situații,
Replici
De mult întâmplate,
Trăite,
Spuse,
Uitate...
Știam că trebuie să ajung pe linia de plutire,
Dar însăși eu pluteam
În necunoscut.
Am uitat,
Am uitat chiar să mă plâng
Că uitasem,
Şi când mi-am adus aminte,
Tot asta am uitat să fac.
Încerc să scot capul la liman,
Dar toate sunt peste mine
Și eu îngropată sub ele.
Nu mă întreba cine sunt,
Acum nu am nici cea mai mică idee.
Şi dacă îți spun cine am fost,
Nu are nicio relevanță.
Am fost eu,
Am uitat să mai fiu eu,
Acum mă caut peste tot.
Sau am uitat să mă caut.
Știu că îi duci lipsa,
Așa cum duc şi eu lipsa
Eului,
Care mă face să simt
Că prin mine chiar curge viață.
Nu o să mă caut pe mine
Ca să aduc tot vechea eu.
Mă caut pe mine
Ca să mă regăsesc sub o altă formă.
Știi ce îți spuneam,
Când încă mai simțeam
Că nu am pierit în neant?
Că la 28 situația se schimbă.
Va veni vremea,
Şi până atunci,
În așteptare,
Ajută-mă să mă trezesc.
Să mă trezesc,
Să nu mai uit...