Regina

Mintea mi-e goală,
Am pierdut tot conţinutul ei
Undeva,
În neant.
Am nevoie de aer proaspăt.
Am nevoie să evadez de aici.
Trebuie să plec cât mai departe,
Acum cât situaţia mi-o permite.
Aş vrea să încep o viaţă nouă
Undeva departe,
Undeva unde nu cunosc pe nimeni,
Şi unde singurătatea îmi e cea mai bună prietenă.
Acolo,
Voi putea să o iau de la capăt.
Să ştii dacă plec,
Te voi uita!!
Deşi ştii cum e,
Atunci când nu eşti lângă mine,
Mintea îmi va juca feste,
Şi îmi vei lipsi atât de mult,
Încât probabil voi vrea să mă întorc.
Dar nu-mi fac probleme,
Pot să trec şi peste asta.
Pot trece peste orice vreau.
O să am timp şi pentru mine,
Să mă ocup de lucrurile care-mi plac.
O să fie greu la început,
Probabil,
Dar am nevoie aşa mult de un aer proaspăt şi rece,
Pe care să-l inspir până în străfundul
Inimii mele.
Şi oricum,
Ar trebui să pun inima-n cui.
Mintea face regulile,
Iar eu îi scriu regulile ei,
Chiar dacă nu pare.
Clipa asta a sosit,
E mai aproape decât am crezut.
Cel puţin,
Mintea îmi dictează să scriu asta,
Deşi nici eu nu o cred
În totalitate.
E timpul să facem curat,
Să plec,
Să uit,
Să o iau de la capăt.
Până nu se vor sfârşi toate.