Mesaj

Roşu în obraji,
Privire aplecată,
Şi gânduri timide...
Aşa sunt eu,
De fiecare dată
Când înţelegi de ce fac asta.
Pentru că mă prinzi în fapt,
Îmi afli planul,
Şi e al naibii de neplăcut
Să faci asta!
Şi când nu recunoşti,
Sau nu îţi dai seama,
Cerşesc ceva...
Te-ai obişnuit cu insistenţa,
Cu glumele,
Cu căutările zilnice
Şi conversaţiile nesfârşite.
Lasă-mă să fiu aşa cum vreau eu să fiu,
Şi prefă-te că eşti la fel de interesat
Ca şi mine.
Sunt ca un copil,
Care cerşeşte mereu... ceva...
Mi-e greu să pronunţ cuvântul,
Îmi provoci ce am scris mai sus...
Cum să recunosc
Că sunt şi eu om
Şi că am nevoie şi eu de asta,
Ca să mă simt... iubită, adorată,
Înfrumuseţată pe buzele şi în gândurile tale?
În inima ta...
Nu mă critica,
Decât dacă e constructiv,
Nu mă judeca,
Fiecare cu greşelile lui.
Şi dacă fac paşi înapoi,
Pentru că aşa mi-e felul,
Ascultă, o clipă,
Bătaia inimii tale,
Gândurile,
Pentru că ştiu că îţi cunoşti interiorul.
Şi fă tu primul pas...
Acordă-mi atenţie,
Am atât de multă nevoie de asta!...