marți, 10 septembrie 2013

Cerinţe

Te-ai gândit poate
Că nu am curajul necesar
Să-ţi spun în faţă tot ce simt?
Am ales o altă cale
Din care să te fac să înţelegi
Că se întâmplă ceva.
Sau poate aş avea curaj să-ţi spun tot,
Dar asta înseamnă că primeşti totul de-a gata,
Şi nu te mai chinui să dezlegi mistere,
Să înţelegi trăiri interioare,
Şi altele care fac parte din mine.
Aş vrea să mă cunoşti tu,
Fără ca eu să-ţi spun exact
Cum stă treaba cu mine.
Prefer să scriu aici
Toate gândurile mele.
Citeşte,
Află,
Observă ce mă frământă,
Şi abia la final vino cu întrebările.
Căci ştiu că vrei răspunsuri.
Dar e atât de neplăcut
Să-ţi spun mereu de substrat,
De sensurile ascunse,
Subînţelese,
Dar pe care tu nu reuşeşti
Să le înţelegi...
Nu-mi place controlul,
Nu mă controla,
Căci s-ar putea să fug...
Ştiu, mă îndepărtez,
M-am schimbat,
Dar încearcă să vezi dincolo de cuvinte.
Urmăreşte-mă,
Dar în sensul pozitiv,
Află cum sunt eu,
Din comportamentul meu.
Poate nu-ţi place ce vei găsi,
Dar lasă-mă pe mine să mă descopăr,
Şi fă-o şi tu în acelaşi timp cu mine.
Încep să mă iubesc prea mult
Ca să renunţ la mine.
Eşti sau nu de acord,
În topul meu eu sunt pe primul loc.
Pe urmă vin şi ceilalţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu