Înfrângere

Îmi doream să am parte de tine,
Și-am început ceva pentru că tu începuseşi.
Îți văzusem primul gând,
Dezvelit,
Și îmi părea cum că nu avem nimic să ne lege.
Făceai din priviri
Ceea ce nu spuneau cuvintele,
Vorbeai prea mult...
Iar când îndrăzneala mea de pe inel
A coborât asupra ta,
Am zis că stau cam prost cu încrederea.
Dar n-aveam nimic de pierdut,
Niciodată nu am nimic de pierdut.
Am decis că soarta îți e potrivnică,
Mai ales că erai în impas.
Iar eu,
Cea care ți-ar fi dat o mână de ajutor.
Și ți l-am dat.
Și-am prins drag de tine
Și de situația ta.
Eram unica ta scăpare
Din toate nebuniile care te mâncau de viu.
Am simțit nevoia să-ți fiu tot mai aproape,
Și poate că am fost prea mult.
Prea sinceră.
Ți-am dezvăluit adevărul,
Dar uneori adevărul îndepărtează,
Nu apropie...
Aș fi vrut exact acea dorință de-a ta,
Am avut-o și eu și încă o am.
Dar oboseala ta se plictisește cu mine,
Și nici inima n-a mai rezistat.
Te-aş ruga,
Din suflet,
Să-mi frângi inima,
Să ştiu că mai există
Acolo unde se crede că e.
Dar ție ți s-a luat de tot jocul ăsta.
Nici inimi nu mai vrei să frângi,
Și ți-am adus-o pe tavă.
Nu ai chef.
Eu nu am nimic.
Prea multă dăruire mult prea devreme?
Nu regret,
Nu mai am interior,
Aşa că mi-e indiferent.
Și totuși,
Cu mine cum rămâne?

Vindecare

Îmi pun imaginația la contribuție
Pentru a aduce în prim plan
Momentele cu tine.
Nu mi-ai rămas în memorie
Ca acel tatuaj care mă obsedează,
Și care îmi apare în fața ochilor
De fiecare dată când întorc capul după tine...
Nu te țin minte,
Dar te-am lăsat să-ți pui amprenta
Pe mine.
În orice mod ai fi vrut.
Am ales amândoi unul senzual,
Dar oare chiar amândoi am ales?
Mintea respinge cu desăvârșire orice urmă de tine.
Eşti contradicția,
Contrariul,
Și tot ce am respins mai mult pe lumea asta.
Și nici mintea nu vrea să ocupe din tine
Un spațiu.
Oricât de mic.
Continuarea n-ar fi fost,
Dacă îndrăzneala n-ar fi existat.
Întrebarea e:
Cât ai fi dispus să mergi mai departe?
Pe mine să nu mă întrebi,
Eu trăiesc prezentul,
Confuz,
Neclar,
Dar acum.
Memoria mă lasă,
Sau doar nu vrea să-şi amintească de tine?
În mintea mea nu se dau lupte,
Așa cum mă aşteptam.
Credeam că o să-mi rupi sufletul în bucăți,
Dar uitasem că și sufletul
Mi-a plecat o dată cu mintea.
Eu îmi asum orice risc.
Sunt prea indiferentă acum,
Și prea refuză eul din mine
Tot ce însemni tu.
Ai prea multe defecte.
Iar eu pe cel mai mare:
Că îți găsesc defecte.
Dar prea ai...

Iremediabil

Parcă ieri era azi,
Şi azi nu mai are scăpare...
Sunt momente care dispar,
Dispar din tine,
Încet, încet,
Ca şi cum totul se termină,
Şi te lasă într-un ocean de nesiguranță,
Incertitudini,
Şi idei pe care le arunci,
Sau le laşi să zacă acolo,
Până dispar şi ele
Ca toate acele momente,
Sau că toate acele persoane,
Care se sting,
Îşi sting privirile,
Închinzându-te în neant...
De ce ai impresia că eu nu simt nimic?
De ce ai impresia că dacă am schimbat
Locul,
M-am schimbat şi eu de tine?
Am dispărut puțin,
Rămăsesem pe drum,
Şi tu ai dispărut de tot...
Mi-am îngropat inima în aparențe,
Şi nu văd profunzimea lucrurilor.
Ai decis să te întorci acolo unde
Nu aparțineam,
Şi nu te pot aduce în stadiul de priviri
Care doresc...
Am uitat,
M-ai uitat,
Am o altă casă acum,
Iar pierderea din mine mă schimbă.
Şi totuși,
De ce crezi că nu simt nevoia să te aud,
Căutându-mă sub atingeri,
Respirații,
Concepte,
Libertăți?
Eu sunt tot aceeași,
Doar că timpul e altul,
Tu eşti altul,
Prezentul e altul.
M-ai uitat în oceanul de "ne-stări".
Şi eu mă voi lăsa uitată în ocean,
A venit vremea să fim genii în ale uitării...