Amar

Uite cum viaţa
Te ia prin surprindere,
Şi-ţi "trânteşte" aşa iluzii,
Încât te intrebi dacă e vis
Sau realitate.
Sunt singura nebună de aici,
Şi mai grav este că-i trag pe toţi
După mine.
Pare o nebunie,
Şi chiar e!
Care vor fi consecinţele faptelor mele?
Cine va mai plăti pentru ele?
Deja am făcut asta,
Şi parcă m-ar încerca regrete,
Pentru că am ascultat interiorul
Şi nu i-am dat răgaz minţii
Să îmi arate situaţia reală.
Încă nu îmi vine să cred
Cât de schimbătoare sunt!
Vorba zice să n-ai încredere în nimeni,
Şi uite-mă,
Eu nici în mine n-ar trebui să am încredere!
Mi-era frică de vârsta asta,
Se pare că reuşesc să fac atâtea prostii,
Mai mari decât mine!
Îmi pare rău că va trebui să plătiţi toţi
Pentru nelegiurea mea.
Faptul e consumat.
O să-mi ia destul timp să realizez
Şi aspectul ăsta.
Schimbările mă omoară,
Şi tocmai de asta mi le doresc
Atât de mult!
Aş vrea să fiu iertată,
Pentru că am îndrăznit...