Înainte

E momentul în care se face bilanţul,
Nu?
De ce nu ne facem un bilanţ
În fiecare zi?
Să vedem unde şi ce am greşit,
Deşi... greşelile mele
Nu pot reprezenta greşeli şi pentru tine.
Pentru că avem viziuni diferite.
Şi totuşi, bilanţul este...
Bun?
Rău?
Au fost destule anul ăsta,
Încât să mă întreb adesea de ce e vârsta asta
Atât de grea,
Şi ce vrea viaţa de la mine?
Pentru că eu nu ştiu ce vreau...
Şi totuşi,
Închei prin a mulţumi,
Căci nu ştiu când am făcut-o ultima oară,
Sau am făcut-o de prea multe ori,
Încât ar trebui să încetez,
Pentru că ştii deja asta.
Şi-aş vrea să ştii,
Acum,
Înainte de a lăsa viitorul să pătrundă
Şi să mă vadă plângând.
Doar încheiem ce am început, nu?
Şi au fost începuturi a de toate,
Şi continuări,
Şi sfârşituri,
Şi unele nu s-au sfârşit.
Şi am plâns,
Am plâns,
Atât de mult,
Încât mi-aş fi făcut propria mare.
Şi încă n-am terminat...
A fost frumos,
Atât de frumos,
Dar şi atât de dureros...
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să mă
Redescopăr,
Să mă simt preţuită,
Chiar şi pentru un moment,
Îţi mulţumesc sincer pentru că,
În drumul tău,
Te-ai oprit şi la mine,
Şi m-ai făcut să deschid ochii.
Îţi mulţumesc pentru tot ce a fost frumos,
Şi pentru că ai suportat enervanta din mine,
Îţi mulţumesc pentru toate momentele speciale,
În care m-am simţit... dorită...
E timpul, cred,
În care ar trebui să mă rup de tot trecutul,
Trecut în care ai fost şi tu,
Şi nu numai.
Ai fost pentru mine un punct pe axă,
Care m-a determinat să fac atât de multe,
Şi m-ai făcut să îndrăznesc.
Pentru că sufletul meu contează.
Şi dacă nu-mi aparţine momentan,
Mi-ai dăruit dorinţa de a-l căuta,
Şi de a vrea să mă descopăr.
Ai fost plin de înţelepciune,
Şi încă nu am atâtea vorbe
Câte ar trebui să-ţi ofer.
Ai fost minunat,
Poate prea minunat,
Şi m-ai făcut să visez,
Să vreau,
Să tind către ele,
Visurile mele.
Şi o să ai mereu un loc special
Undeva.
Tu mi-ai deschis ochii
Când eu umblam în întuneric.
Ce a trecut, a dispărut.
Ceea ce speri, e absent.
Doar prezentul e al tău...