Pe cine dai vina?

Nu o să te cunosc niciodată,
Aşa cum nici tu nu o s-o faci
Vreodată.
Mă schimb mereu,
Încât nici eu nu mă cunosc uneori,
Şi mă sperii de mine,
Şi de cine sunt în unele momente.
Ştii ce e trist, totuşi?
Nu faptul că nu ne vom cunoaşte
Niciodată,
Ci faptul că avem uneori impresia,
Proasta impresie,
Că ne cunoaştem...
Şi atunci uite,
Întrecem limite,
Sărim peste ele,
Doar pentru simplul fapt că noi credem...
Doar pentru faptul că eu cred,
Că ştiu cum eşti,
Că te cunosc,
Şi că pot face asta,
Fără să ţi se pară ciudat...
Şi cât de urât e,
Atunci când realitatea
Mă bate pe umăr şi-mi zice:
"-Hei,
Nu ţi se pare că ai întrecut nişte limite?
Se pare că nu cunoşti prea bine
Persoana în cauză!"...
Şi ce e şi mai trist,
E că mereu ajung în acelaşi punct,
În care realitatea mă bate pe umăr,
Iar eu sunt îndrăzneaţă
Să cred
Că pe următoarea persoană
O voi studia, o voi cunoaşte,
O voi "descoase",
Ca mai apoi să-mi permit
Să întrec limite...
E ca şi cum nu învăţ niciodată
Din greşeli.
Şi mă trezesc mereu
Depăşind limite,
Sărind peste graniţe,
Doar pentru că eu cred
Că se poate,
Că ne cunoaştem,
Când de fapt,
Nu ne cunoaştem deloc...
Nici în mine nu am încredere,
Nici pe mine nu mă cunosc,
Şi se pare că reuşesc mereu să dau greş.
Şi dacă am făcut asta de atâtea ori,
E din cauză că am impresia că te cunosc,
Când de fapt,
Mereu îmi dovedeşti..
... contrariul...