Primul pas

E un păcat?
Probabil este.
De ce, pentru că mă gândesc la tine,
Din când în când?
Pentru că-mi imaginez scenarii, şi situaţii,
Cu noi doi?
Pentru că mereu va exista ceva,
Acolo,
Ascuns în inimă, în subconştient?
Din punct de vedere al teoriei,
Nu,
Nu e păcat că fac asta.
Bineînţeles,
Am ajuns la faza de negare,
În care,
Ori minţim amândoi pentru ceva ce-a existat,
Ori nu a fost niciodată nimic,
Nicio chimie,
Niciun gând de dor,
Niciun gând de...
Vei spune poate,
Că nu-i adevărat,
Aşa cum ţi-e felul.
Ai uitat tot ce s-a întâmplat,
Iar acum ai convingerea
Că spun prostii.
Sau nici tu nu ştii, de fapt,
Sau doar eu visez uneori?
Da, întrebarea va fi mereu,
"Cum ar fi fost dacă...?",
Dar nu ştiu pe ale cărui buze,
Şi-n a cărui minte va da târcoale.
Sau trebuie să-ţi dai seama,
Şi să asculţi interiorul...
Am greşit, şi ştiu asta,
Dar eu măcar nu neg nimic.
Uite, îţi mai spun încă o dată,
Te fac conştient de sentimente.
Şi timpul trece, şi le vindecă pe toate,
Şi unele lucruri sunt tot acolo,
În interior,
Doar că-s uitate...
Este păcat când am sentimente de genul ăsta?
Teoretic nu...
Nu ştiu ce ar trebui să facem,
Dar uneori aş fi vrut să fie parte dintr-un scenariu,
Unde lucrurile nu sunt atât de complicate,
Şi unde scenele se întâmplă,
Pentru că aşa a fost scris.
Dacă ar fi fost măcar puţină îndrăzneală,
Am fi ştiut cum ar fi fost...
Acum,
Mai e ceva de făcut?
Sau renunţăm la tot, negăm tot,
Ne dăm uitării
Şi poate, într-o altă viaţă,
Vom da o şansă?
Să facem primul pas,
Oricare ar fi el...
Şi încă ceva:
Niciodată nu e prea târziu!...

Schimbare

Astăzi am aflat ceva.
Ceva nou.
La un moment dat,
Totul se schimbă.
La unii da, la alţii nu.
Eu, din fericire,
Fac parte din categoria celor care se schimbă.
Interior.
Astăzi am înţeles
Că poţi avea de partea ta tot ce vrei.
Depinde doar de gândurile pe care le ai.
Suntem într-o continuă schimbare,
Dar uneori nu ne dăm seama de asta.
Aşa cum spuneau,
Schimbarea constă în orice.
M-am regăsit în descrierile lor,
Perfect.
Era ca şi cum citeam despre mine.
O nouă lume mă aşteaptă înainte,
Doar trebuie să accept schimbarea.
Şi să cred că el, doar el, ştie ce-i mai bine pentru mine.
Am încredere că va fi bine.
Acum am înţeles.
Poate nu tot, poate doar o mică parte,
Dar mă bucur că am reuşit până aici.
Şi mă bucur că a avut cine să-mi deschidă ochii.
Întotdeauna am zis da: DA pentru nou,
DA pentru orice nouă învăţătură.
DA pentru ceea ce va urma,
Indiferent cum va fi: bun sau rău.
Totul face parte din schimbare,
Iar schimbarea trebuie acceptată.
Dacă ai ajuns până aici,
Înseamnă că ţi-ai dorit toate astea.

Life is

Sometimes I believe I'm gonna die young.
My life has been saved twice,
In the same day.
How lucky I am
And how grateful I feel!
Who knows who is gonna be
Next time,
To save me.
No guarantee,
Nothing at all.
I can't imagine my future.
Is that a bad thing?
I can do anything,
But place me in the future.
I feel they are two different things,
And our roads will never intersect.
Is it because of what I said,
And despite that,
I've been saved.
Twice.
My life really worths (for someone),
But I still can't imagine my future.
Maybe this was a lesson.
Or maybe it really was.
Get rid of maybe.
It really was, I'm sure.
You don't appreciate,
It means you don't deserve.
But I do want to live!
What is it happening?
Is this an alarm signal?
Being saved twice in the same day,
From... death?
(what an ugly word!)
I should think of all.
But the alarm is set, I guess.
Is it gonna be someone else
To save me next time?
I try to convince me,
But I feel I do not fit in
The future.