Ocean de dor

S-a făcut frig,
Şi mâinile mi-au înghețat pe suflet.
Un suflet pierdut,
Uitat,
Negăsit și neştiut.
Crezusem că mă găsisem,
Şi fuga îmi părea mai uşoară.
Primisem şi veşti,
Şi lumea părea că se schimbă
După propriile-mi dorințe.
Şi totuși,
Nimic nu dădea semne de schimbare.
Rămăsesem cu certitudini false,
Incertitudini precise care mă aruncă
În orice vâltoare,
Doar în vâltoarea vieții nu.
Am vrut căldură,
Multă căldură,
Să-ți țină cald când îmi țin sufletul rece
(Dacă, cumva, acela mi-o fi sufletul).
Nu reuşesc, de altfel,
Să mă joc cu imaginația.
Este nepăsare în jur,
Şi ignoranță,
Şi nu ştiu de unde să încep.
N-aş vrea să rămân acolo
Unde nici lumina nu-mi mai luminează cărări,
Pentru c-am devenit o povară
Pentru mine însămi.
Schimbarea este,
Dar alta,
Pe care tot eu am vrut-o,
Şi-acum o neg.
Am lăsat tristeți să mă cuprindă,
Şi să mă transforme în cineva,
Dar numai să o facă!
Auzul meu are de suferit,
Am uitat cum e s-auzi fericirea.
Eu tot o aştept,
Aştept să mă poarte viața
În capăt de lume.
Sau mai aproape.
Când vii?

Deficiențe

Prea multe vorbe
Şi prea puține înțelesuri.
Prea multe situații din care nu reiese
Nimic.
Variabile.
Nu ştim să înțelegem,
Sau nu ştim să exprimăm în cuvinte.
Şi uneori doar de cuvinte avem parte,
În lipsă de gesturi.
Şi-aşa,
Poate nici în privința gesturilor
Nu deținem vreun... alfabet.
Şi spune-mi,
La ce bun să ne tot batem capul,
Cu lucruri inutile
Şi situații complicate,
La care ajungem pur și simplu
Pentru că nu ştim să comunicăm?
La ce rost atâtea bătăi de cap,
Când cel mai bine e să renunțăm?
M-am săturat să spun lucruri
Pe care nu intenționez să le dezvălui,
Pentru că sunt intimitatea mea
Cea mai adâncă.
Dar oarecum,
Totul duce în alte şi alte direcții,
Şi aflăm câteva ceva despre fiecare,
Aşa încât începem să stricăm impresii.
Impresia cum că eu eram într-un fel,
Şi de fapt sunt în altul,
Şi invers.
Ne facem reproşuri doar pentru că nu ştim
Să ne oprim.
Atunci când trebuie.
Hai să încetăm să ne mai facem asta.
Sunt lucruri pe care le "afli" despre mine,
Şi pe care le iei de bune.
Şi mai zici că nu o faci.
Şi poate nu ții cont că doar în anumite
Contexte
Sunt aşa cum ai descoperit.
Sau poate te grăbești să-mi pui etichete,
Deşi eu nu sunt aşa cum îți apar
Atunci,
În situația dată.
Contextul defineşte, nu caracterul.
Da,
Exagerez,
Insist,
Şi câte şi mai câte.
Le ştii tu mai bine decât mine.
Şi dacă totuși s-a ajuns aici,
Eu renunț.
Prefer să rămân cu amintirile frumoase,
Şi cu toate momentele în care m-am înălțat.
La propriu.
Prefer să te ştiu aşa cum eşti tu,
Cu adevărat,
Nu aşa cum te dezvălui acum,
Descoperindu-ți "calități" care rănesc.
Orice fel de rană.
Într-un cufăr din cotloanele minții mele,
Eşti mereu acolo.
Mereu,
În acele clipe de... fericire.
Prefer să rămân cu fericirea de-a te fi avut,
Aşa cum eşti,
Decât să încerc să umplu cufărul
Cu alte situații nefericite.
Nu ştii doar că aşa suntem noi,
Oamenii,
Facem din țânțar armăsar,
Şi dacă n-avem țânțari,
Căutăm unii?

Înec

Uneori pierzi totul.
Pentru că, de fapt,
Te pierzi pe tine.
Pierzi orice urmă de curaj,
Şi orice urmă de speranță
Care sălăşluia în tine.
Inevitabil,
Căci aşa se întâmplă mereu,
Deschizi ochii şi te uiți
Şi în stânga,
Şi în dreapta.
Şi ai impresia că vezi fericire,
Fericirea care pe tine te ocoleşte.
Ştii că fiecare are propria viață,
Şi aparențele înşeală mereu.
Îți faci propria ta viață mai mizerabilă,
Construind-o pe ruinele vieții celorlalți.
Ce contează că e doar de suprafață?
Accepți orice,
Doar ca să rămâi în starea asta.
Te-ai scurge lin,
Aşa cum nisipul dintr-o clepsidră o face.
În interiorul tău totul e stins, de mult...
Ai doruri și vorbe pentru oameni
Cărora le eşti aproape,
Indiferent ce va fi.
Dar ei sunt aproape de tine?
De parcă asta ar mai conta.
Aştepți trenul ăla,
Care, de fapt,
A şi venit,
A şi plecat,
Şi ai rămas cu îndoieli atât de mari,
Încât consideri că e timpul
Să îți reverşi furia-n afară,
Să urli,
Să urli pentru tot ceea ce vezi în stânga și-n dreapta,
Iar ție îți lipsește...
Deşi ştii, cunoşti, gândeşti,
Nimic nu e ceea ce pare,
Adevărul e ascuns în adâncuri,
Iar tu visezi
La oamenii pe care, cândva,
Îi făceai fericiți doar cu un zâmbet.
A trecut totul,
Şi totul e stins.
Am crescut,
Şi îmi aştept sentința
Pentru a fi îndrăznit,
O clipă,
Să vreau mai multe decât mi se cuvin,
Deşi ar spune că mi se cuvine toată lumea,
Nu?
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor să mă încurajezi,
Mi-e dor să-mi spui că totul va fi bine,
Şi că lupta trebuie să continue.
Mi-e dor să-ți spun tot,
Şi mi-e tare dor să ştiu,
Că am avut,
Cândva,
O parte din tine.
Sunt singură,
Şi îmi merit soarta,
Poate.
Nu mai am puteri pentru nimic,
Şi vreau un soare,
Să fie doar al meu.
Când o să te implici, nesigur,
Să-ți aminteşti că viața este puternică.
Dar tu uiți să fii...

Wish

Let's talk about losing and gaining.
Losing one thing
And gaining another.
It's that how it works?
Is it necessary to always be this way?
It really has to be an exchange
For everything?
Losing on one side,
And what to see,
You do gain on another side.
Really?
What if I don't want to lose anything?
What if I wanna gain always?
Is that even possible?
Guess I don't want to make the loss list anymore.
Think I've been fighting too much for this,
And still,
Don't want it let it go.
And wonder...
Yeah,
I'm prepared,
I am prepared to give something in exchange,
If that's how it works.
I am prepared to give everything
In exchange with that.
I want a new life
And I can give in exchange
The old one.
I've never been so prepared as now.
I know,
True wishes really get accomplished.
Is it so?
Who does decide,
If I'm not me?
I feel I'm losing hope.
I feel I'm in a continuous loss,
Ever since that train passed me by,
Because it was waiting for me
In the station of my empty soul.
And yet,
Feel like I'm gaining and gaining,
But what is loss and what is gain?
Isn't life all about this?
I wish I never give up,
And I wish I always take the best decisions.
I am prepared for the exchange,
Are you?

Regular

Cum e cu riscul?
Juri să rişti orice,
Pentru că nu vrei să dai o şansă regretelor
Să ocupe o parte din tine,
Aşa cum se întâmplase atunci...

Mai bine să regreți că ai făcut-o,
Decât să regreți că n-ai avut curaj s-o faci...
De cele mai multe ori credem
Că avem un singur tren de prins,
Iar când, în sfârșit,
A poposit în gara sufletului tău,
Trebuie să te urci.
Şi uite,
Trenul ăsta a venit.
A oprit în gara vieții mele,
Iar eu sunt prea... liniştită...
Cum s-ar zice,
Am obținut şansa cea mare,
Ăsta e trenul meu,
Cel care mă va duce departe,
Şi la propriu,
Şi la figurat.
Iar eu încă îl fac să aştepte...
Va pleca curând,
Ştiu asta,
Iar eu trebuie să decid:
Mă urc în el,
Sau analizez tot,
În detaliu,
Cum mi-e felul,
Şi găsesc dezavantaje?
Am întrebat în stânga şi-n dreapta,
Căutând convingeri pe care,
Probabil,
Le-am pierdut în bătaia vântului,
Aşteptând trenul pe peronul cumplit de singur.
Am primit răspunsuri de tot felul,
Căci fiecare e unic şi subiectiv, nu?
Am încercat să pun în balanță totul,
Mai ales când e vorba de pericol.
Cică.
Am încercat să-mi întreb sufletul,
Pentru a şti încotro să merg,
Dar azi nu-mi găsesc sufletul.
Parcă noi ne construiam propria viață,
Aşa-i?
Şi totuși trenul m-aşteaptă.
Ei m-aşteaptă.
O nouă viață m-aşteaptă,
Iar eu îi zic "Pas!"...
Poate că altă nouă viață s-a întins la picioarele mele,
Şi eu am început să calc pe ea.
Ce anume s-a schimbat în toată mişcarea asta?
Timpul nu s-a oprit în loc,
Şi totuși trenul vieții mele, da.
Până la noi decizii,
Căci gândesc cu sufletul vechi,
Eu zic că trenul ăsta
După care tot fug,
O să mai vină și altă dată.
În fond,
De ce m-aş sabota singură,
Crezând că unele şanse apar doar
O dată-n viață?
Eu m-am hotărât măcar asupra unui fapt:
Trenul ăsta trebuie să vină de mai multe ori
Pe peronul sufletului meu.
Trebuie să vină,
Căci îl voi aştepta.
Chiar dacă voi fi pregătită,
Chiar dacă nu.
Am să risc,
Atunci când îmi voi fi găsit sufletul
Fugit prin nu-ştiu-ce unghere,
Ca să-i adresez ultima întrebare :
"Vrei să fii fericit?"
Accept riscul,
Chiar dacă, de fapt, n-am făcut-o deloc.
Trenul ăsta trebuie să mai vină și altă dată,
Altfel,
N-ar fi păcat
Să-l aştept degeaba?

Împliniri

Cum rămâne cu răspunsurile?
Cum rămâne cu prezența,
Şi cum rămâne cu împlinirea?
Era ceva după care fugisem
Atâta amar de timp.
Visam asta,
Mâncam asta pe pâine,
Transpiram asta.
Şi dorința s-a îndeplinit.
Dorințele, de fapt.
Am vrut să plec,
Şi am vrut să fac ceva anume.
Şi teoria cuantică s-a dovedit a fi
Incredibil de reală.
Sau poate doar eu trăiesc în vis?
Mă ştii,
Cât de arzător mi-am dorit asta,
Şi cât am plâns,
Am tras de mine,
Am urât și am iubit în același timp,
Şi cu ce preț?
Ce te faci,
Atunci,
Când după lupte inimaginabile,
Primeşti ceea ce vrei?
Mâna mea nu mai vrea să scrie,
A decis să-şi ia pauză
De la tot procesul ăsta.
Interiorul fierbe,
Şi plânge,
Şi dă pe-afară,
Ca un vulcan reaprins din cenuşa dorinței...
Şi am căutat în toate părțile,
Mi-am împărțit dorințele,
Le-am lăsat să cadă,
Să calce oricine pe ele,
Să le sfărâme,
Sau să le ia,
Să le oblojească,
Să le îndeplinească.
Mi-era teamă,
Şi ah!,
Cum mă gândisem,
Pentru o clipă,
Că mă găsesc într-o intersecție,
Neştiind încotro să merg.
Şi da,
Iată-mă,
Aici,
La cotitura aia de drumuri,
Aşa cum îmi pleacă uneori şi coloana,
Când am un interior prea greu,
Şi nu-l mai poate susține.
Să aleg ce?
Îmi spusesem,
Pentru o secundă,
Înainte ca toate astea să aibă loc,
Că voi alege exact acel ceva
Unde voi primi un răspuns.
Pe urmă am uitat de acea dorință,
O declarasem pierdută,
Neconformă cu mine,
Şi cu realitatea de atunci.
Uitasem de ea,
Şi primul răspuns apăru.
Câte speranțe noi,
Şi câte suflete pierdute-n bucurie!
Şi când toate păreau să se aşeze,
Şi să urmeze acel curs,
Firesc,
O altă dorință îmi bătu la uşa sufletului,
Spunându-mi că a venit cu fericire.
Dar cu ce preț!
Cum să faci,
În ce mod,
Şi pe care parte să mai plângi,
Când dorința vieții tale
Se va fi îndeplinit
Doar cu un singur scop?
Era ca şi cum reuşisem să fac cei 9 paşi din 10,
Şi da,
Îmi dovedisem mie
Că pot ajunge acolo unde visez să ajung.
Şi unde e asta?
Ar trebui să plătesc un preț prea mare
Ca să fac şi ultimul pas.
Şi nu vreau să pun piedici,
Să dau înapoi,
Dar uneori ți-e peste măsură să mai faci ceva.
Sau asta ar fi o scuză,
Deja?
Sunt dispusă să risc,
Dar nu vreau să calc peste alte suflete
Pentru a ajunge acolo unde am şansa,
Pentru că am primit-o!
Cu ce preț trebuie să plătim anumite dorințe
Pentru a fi îndeplinite?
Sunt la o răscruce de drumuri,
Şi oricum ar fi,
Sunt alegeri de făcut.
Fiecare din ele îmi schimbă viața,
Dar în ce mod?
Îmi doream mult să am dorințe îndeplinite,
Dar nu aş fi vrut să mă trezesc
La o intersecție cu ele două.
Ar trebui să văd ansamblul,
Ceva?
Ar trebui să analizez mai mult decât o fac deja?
Ar trebui să risc,
Şi ambele duc în direcții diferite.
Oare?
Poate că trebuia mai mult
Să mă concentrez pe cum, şi în ce mod,
Puterea aia cuantică să-şi facă datoria.
Am primit ce-am vrut,
Şi tot ce-am visat e la un pas de mine,
Dar modul cum a venit
Nu e deloc o încântare.
Asta e-o provocare?
Aş vrea să cred că da.
Aş vrea să cred că dacă schimb şi modul,
Voi obține într-un anume fel.
Ar trebui să fiu recunoascătoare.
Şi sunt.
Doar că nu credeam
Că o să fie vorba de alegeri.

Cealaltă jumătate

Există o vreme
Când distanța îți face bine.
Ai libertate de alegere,
Alegi tu drumul până acolo.
Şi momentul.
Te poți deplasa în voie,
Oricând doreşti.
Pe urmă vrei mai mult.
Distanța e cam mare,
Vrei s-o mai scurtezi.
Şi te muți.
Te muți puțin mai aproape,
Căci ştii acum că o distanță mare
Nu face decât să îndepărteze.
Vrei să fii mai aproape,
Căci vezi mai bine,
Simți mai bine,
Totul este altfel.
Şi stai o vreme aşa,
Şi îți dorești să scurtezi iar distanța.
Şi iar te muți.
Cu fiecare perioadă,
Perioadă care mereu ți se pare potrivită,
Vrei şi mai mult,
Şi mai mult,
Şi mai mult.
Şi distanța o faci să dispară,
Puțin câte puțin.
Te mai desparte cât de acel moment
Şi acea perioadă?
Decizi să te muți și mai aproape.
Cel mai aproape.
Încă un pas şi...
Eşti acolo.
Dar nu îndrăznești, totuși,
Să faci pasul.
Pasul care te duce
Acolo unde vrei să ajungi.
Aşa cum zicea o vorbă,
Din 10 paşi,
9 reprezintă jumătate.
Ultimul pas,
E, ca de fiecare dată,
Cel mai dificil.
Vrei,
Vrei atât de mult,
Distanța este incredibil de mică.
Ce alegi?
Ai avut libertatea de a face orice vrei.
Să alegi orice vrei.
Să scurtezi distanțe,
Sau să le măreşti.
Ideea e să nu te opreşti în prag,
Aşa cum am mai zis-o.
Prezentul înseamnă totul,
Trecutul nu înseamnă nimic.
Tu însuți ai ales
Să ajungi aici.
Au fost prea multe perioade,
Şi mult prea multe mutări.
Ai trecut de la A la B
Prin C, D, E etc.,
Formând un sistem complex de linii,
întoarceri,
Înaintări,
Şi tot aşa.
Da, distanța între A şi B era foarte mare,
Cât ai fi fost dispus să rişti?
Ai luat-o încetul cu încetul.
Punctele de cotitură dispăreau,
Rând pe rând.
Ți-ai făcut curaj și ai făcut
Ultimul pas.
L-ai făcut sau încă n-ai pus piciorul jos?

Calcul

Iată-ne aici,
Împreună.
Ce dorințe ne-am împlinit
Şi cât de mult am crescut?
Prin câte faze am trecut şi ce-a mai rămas din noi?
Unii vor zice că au trecut împreună
Prin bine şi rău.
Eu voi zice că am trecut împreună prin bine
Şi mai puțin rău.
Ştiu că mă iubești cu tot sufletul,
De aceea n-am avut parte de clipe rele.
Poate uneori,
Dar nesemnificative.
Nu prea ştim să ne certăm,
Din moment ce eu nu mai vorbesc
Absolut nimic
Atunci când sunt supărată,
Iar tu eşti calm,
Ca şi mine.
Da,
Iubirea de la început s-a transformat,
A crescut,
Ca un copil pregătit acum
Să-şi înceapă viața prin şcoală.
E drept,
Au fost multe,
Atât de multe schimbări,
Încât le-am uitat numărul.
Am uitat de unde-am plecat,
Totul pare atât de demult,
Ştii?
Îmi aduc aminte frânturi,
Şi parcă totuși,
N-am trăit nimic,
De parcă doar de-acum începem
Să scriem în cartea care ne are pe noi doi
Ca personaje principale.
Sunt multe,
Şi încă sunt atâtea de descoperit.
În noi,
În afară,
În interiorul nostru.
A trecut timpul,
Şi eu m-am schimbat atât de tare
În ultimul an.
Scuză-mă dacă tu cauți iubirea aia
De la început.
Eu am căutat ceva în mine,
Dar sunt cam goală de sentimente.
O să-mi ia ceva timp să realizez
Tot,
Aşa că îți urez
Să fii iubit în continuare.
De cine ține strict de tine...

Happiness is not for everyone

I have a script.
Choose who you wanna play.
You can be anything you want.
You can be tall,
You can be awesome,
You can have the most beautiful
Smile
On the world.
You can be whatever you want,
Just choose the character
And you're in.
Listen to yourself,
Who do you really are?
What do you love the most?
What are your principles,
And what about your integrity?
Tell me more about it.
I have the script,
But you have the character.
You can add some things up,
And I can cut some things down.
What do you choose?
Let me tell you about the script.
It's all about choices.
Good or bad,
Meaningful or less,
The script seems more like you.
So,
What do you choose?
Seeing the signs,
Do you ignore them,
Hoping that someday will disappear?
Do you do something?
It's in you,
But it's hard to find
A real answer.
Do you need help,
Or think you can handle
On your own?
What should it be?
Heart,
Soul,
Mind?
Funny how all the three of them
Want different things.
Are you surprised
If I tell you about how my character
From the script
Looks a lot like you?
You've seen the signs,
And you empower your character
To do something.
Which way to choose?
The hard one?
The easy one?
Or in between?
What does your character stands for?
Love, happiness, blindness?
Love, routine, comfort?
Love, happiness, routine?
Mind, love, fake?
Nothing at all?
Difficult choices.
Does all of them have love?
Syllogism.
Know how to solve it?
I do know.
In the script.
Choose the character,
'Cause the script is ready
To be set up.
Who do you love?
Who do you listen?
Your body,
Your mind,
Your soul,
Your heart?
Guess what character I'm in my script.
Appearances may lie.
Usually.
Sometimes.
What do you choose?

Simț

Sunt atât de multe de ținut minte.
Şi toate astea conduc către un nou "tine".
Un "tine" pe care l-ai uitat,
Un "tine" pe care încerci să-l descoperi,
Pentru că vrei să vezi dincolo.
În viață este vorba de alegeri.
Alegi ceea ce vrei,
Şi uneori prea puțin
Ceea ce-ți face bine,
Dacă nu conştientizezi.
Şi în fond,
Ce atâta alergătură?
După ce?
După cine?
Tu ești mereu aici,
În interiorul tău,
Nu e nevoie să alergi.
Nu-ți dai seama,
Poate,
Că lumea din jurul tău
E exact aşa cum vrei tu să o vezi.
Tu o creezi,
După principiile tale,
După standardele tale,
După gândirile tale.
Trebuie să ştii să-ți schimbi privirea,
Pentru că privirea ta
Schimbă lumea ce te-nconjoară.
Cum vrei tu să priveşti tot?
Ai darul de a vedea,
Alege să vezi frumosul!
Lumea ți se aşterne la picioare
Aşa cum tu o vezi.
Plină de nesiguranță,
Regrete,
Îndoieli,
Sau din contră,
Plină de bucurie,
Frumusețe,
Şi clipe magice.
Şi oricât mi-ar fi de greu să mă abțin,
Prefer să mă abțin,
Până va căpăta sensul de
Reflex.
Nu judeca,
Pune-te mereu în locul celuilalt,
Cu adevărat.
Ai să fii surprins că, poate, şi tu,
Ai fi reacționat la fel
În aceeași situație.
Vezi?
Lumea e fix aşa cum o vezi tu,
Prin ochii tăi.
Eşti creatorul propriei tale lumi,
Şi dacă vrei să fii înconjurat
Doar de ceea ce-ți place,
Schimbă-ți privirea.
Uită-te altfel,
Vezi peste şi prin.
Vezi dincolo.
Tu şi lumea înconjurătoare
Sunteți aceeași persoană.
Aşa cum privești lumea,
Aşa te priveşti pe tine.

Evadare

Ce faci atunci când ai
Libertate absolută?
Ce faci atunci,
Când limitele nu mai există,
Când îngrădirile au dispărut,
Când viața devine alta,
Pentru că tu ești altul?
Alergi,
Alergi după libertate,
Mintea ta este închisă într-o cutie,
Tu ești închis în colivie,
Şi tânjeşti după
Soarele de-afară...
Zi de zi,
Clipă de clipă,
Te zbați în cuşcă,
Vrând să ieși din ea,
Uitând viața de dinăuntru,
Pentru că soarele de-afară era atât de orbitor...
Visezi,
Speri,
Îți imprimi în suflet,
Pe corp,
Pe obiecte,
Libertatea.
Îți faci planuri de evadare,
Şi organizezi în detaliu
Toți paşii,
Ca mai apoi să te strecori printre gratii,
Afară din cuşcă.
Ba chiar slăbeşti,
Ca să încapi prin spațiul acela
Atât de mic,
Atât de mic...
O întreagă viață se petrece în mintea ta,
Una calculată în minuțiozitate.
Ştii că libertatea va veni,
O simțeai aproape...
Şi uite,
Că a venit şi a deschis cuşca,
Şi ți-a dat voie să pleci,
Să-ți iei zborul,
Să fii pe deplin o persoană liberă...
Şi tu ce-ai face cu atâta libertate?
De unde să începi,
Şi ce anume să faci?
Libertatea ți s-a aşternut la picioare,
Aşa cum ai visat,
După care ai tânjit atât de mult timp!
Ce faci acum,
Ce faci acum?!!
Mintea ştia doar să țese scenarii,
De cum,
Când să evadeze
În libertate,
Iar acum că o deții,
A uitat să mai gândească.
Pune o hartă-n cui,
Şi aruncă o săgeată de la distanță.
Vezi în ce parte de pe glob se înfige.
Acolo e noua ta viață,
În fond,
Ce ai de pierdut?
Dar flacăra din tine a ars mocnit,
Şi aerul libertății a stins-o de tot...
Încotro te îndreaptă paşii,
Şi ce faci cu atâta libertate?
Te întorci în cuşcă,
Căci brusc ți-ai amintit
Că aveai o viață
Căreia i-ai găsit doar părți bune,
Sau faci paşi în necunoscut
Şi laşi libertatea să te amețească?

Adio!

Cunoşti senzația?
Acea senzație când cobori pe pământ,
După ce te-ai fi dat o perioadă în carusel.
Te amețeşte realitatea,
Atunci când caruselul se oprește,
Şi tu trebuie să cobori,
Căci caruselul s-a stricat,
Şi nu există şanse de a fi
Reparat.
Deşi ai crede contrariul,
Nu învârtirea din carusel m-a năucit,
Ci chiar statul pe loc
Şi coborârea pe pământ.
Mă amețeşte realitatea asta,
Pe care doar o visam,
Din când în când,
Atunci când aveam coşmaruri,
Dar ce bine că mă trezeam în carusel!
Ştiam că va veni și ziua asta,
Când va trebui să-mi iau adio,
Căci ce mai e statornic în ziua de azi?
Nimic nu va mai fi,
Niciodată.
Îmi plăcuse atât de mult în caruselul ăsta,
Şi mă învârteam atât de tare în el,
Încât am negat,
Pentru câteva momente,
Că dă semne de oboseală,
Că scârțâie din toate balamalele,
Şi că, în curând,
N-ar mai fi rămas nimic din el.
Am văzut tot,
Dar n-am vrut să mă gândesc la asta.
Mi-am asumat riscul,
Riscul că va trebui să ne despărțim,
Eu pentru că am un alt drum,
El pentru că a îmbătrânit
Sub greutatea mea.
Am decis ca ultimele clipe împreună
Să-mi ofere senzația extremă,
O fugă nebună,
Aşa cum sunt şi eu în momentul de acum.
Am plâns,
Recunosc,
Am fost în Rai,
Şi-am coborât printre mulțimi de oameni,
Pe pământ.
Sunt un copil lipsit de jucărie.
Ştiu că voi primi alta,
Dar nu mă pot obişnui cu ideea.
Ce să fac cu toate obiceiurile,
Şi toate speranțele?
Ăsta e sfârșitul?
Nu-mi place!
Mai vreau puțin în carusel,
Mi-e greu să-i zic...
Adio!