Regăsire

Mintea îmi este atât de confuză,
Încât te văd în toţi oamenii.
Mi se pare că-ţi zăresc chipul
Atât în bărbaţi,
Cât şi în femei.
Fiecare aduce cu tine,
Fiecare din ei
Posedă caracteristici de-ale tale.
Mi se pare că toţi îţi ştiu secretul,
Dar numai mie nu vrei
Să mi-l destăinui.
Îmi lipseşti atât de mult,
Încât cred că o să o iau razna.
Ciudat,
Pentru că îmi eşti atât de aproape
În toate sensurile!
Te văd în toţi,
Dar numai în tine nu!
Ai uitat cuvinte magice,
Deşi mi le spui de atât de multe ori!
Dar nu mai e nimic magic aici.
Ai stins lumina,
Şi eu prefer întunericul.
Dar n-ai stins lumina de tot,
Iar eu iubesc întunericul.
Umbra ta îmi apare mereu,
Ca o fantomă care îmi dă târcoale,
Sperând să obţină o atingere caldă,
Din braţele mele.
Şi poate că voi accepta lumina,
Atunci când secretul tău va fi şi mai bine
Ascuns.
Am impresia că voi afla ce ascunzi,
Iar asta va fi o destrămare.
Tu nu înţelegi?
Te vreau cu secrete,
Şi lucruri ascunse,
Doar aşa te pot vedea în ceilalţi.
Şi chiar dacă asta îmi provoacă
Cea mai mare confuzie,
Căci nu ştiu când eşti tu,
Şi când nu,
Fantoma mă aşteaptă la colţ de stradă,
Pentru a-mi lua secretul.
Nu te doresc,
Dar nici nu te elimin.
Adevărul e undeva la mijloc.