Departe...

Te urmăresc din umbră
Şi tu ştii asta.
Dar sper totuşi că tu nu îţi dai seama
Şi continui să fii indiferent,
Aşa cum ai fost şi până acum...
Aş îndrăzni mai mult,
Dar mintea mea îmi spune să mă opresc,
Căci e mai bine...
Aş vrea o conversaţie sinceră şi serioasă
Cu mintea mea,
Să-mi spună de ce mă opreşte
În a îndrăzni,
Şi de ce totuşi mă îndeamnă
Să te caut din umbră...
Aş vrea să nu fii indiferent,
Dar cum aş putea să zic
Că ai lăsat o urmă de tine,
În mine?
Ciudată treabă,
Deşi nu are legătură cu inima,
Mintea derulează imagini cu amândoi,
Şi ce imagini!!
Nu o pot opri din a face asta,
Şi nu înţeleg totuşi de ce o face.
Da, poate pentru că s-a sfârşit
(ce anume din toate? Încă nu am înţeles...)
Şi pentru că atunci când laşi să scape,
Atunci îţi doreşti îngrozitor de tare
Să nu-ţi fi scăpat...
Minţii mele
Îi place să lucreze
Independent de mine.
Şi nu mă întreabă
Dacă îi dau acordul,
Atunci când derulează iar şi iar,
Amintiri cu tine...
Şi vezi, e doar mintea care face asta,
Inima n-are nicio treabă,
Şi mă bucur că nu sunt atât de bolnavă...
Dar mai ştiu că o minte nebună
Influenţează
O inimă stângace...
Am ajuns într-un punct în care
Nu ştiu ce ar trebui să fac,
Care-i următorul pas?
Îmi vin atâtea gânduri şi idei,
Şi presupuneri,
Şi dorinţe,
Încât le-am lăsat să se învălmăşească
Toate
În capul meu,
Până voi exploda.
Nu îmi mai pasă,
Aş vrea să îndrăznesc,
Aş avea nevoie de răspunsuri,
Căci întrebări am atâtea!...
Şi nu ştiu dacă ar trebui să mă opresc,
Aş vrea să fug aşa departe,
Încât să nu-ţi simt gândurile care acuză
Că am minţit şi am spus multe...
S-a terminat,
Dar nu ştiu ce anume,
Şi-aş vrea să opresc o clipă timpul,
Ca să-mi dea curaj să te înfrunt,
Şi să te întreb
Ceea ce nu-mi dă pace.
Mi-e ruşine de tot,
Aş fi vrut să nu fiu o brută
Care găseşte calea nebuniei
Şi o urmează,
Crezând că-i calea cea dreaptă...
Şi-aş mai vrea să-ţi văd chipul,
Şi tu să-mi vezi privirea,
Pentru că ştiu că poţi să pătrunzi
Către adevăr...
M-am întristat atât de tare,
Şi simt că vina mă va înghiţi
Cu totul.
Şi sper că o va face,
Cât de curând,
Asta ca să nu asist neputincioasă
În faţa vreunei înfrângeri,
Căci mi-e frică de ele,
Mereu mi-a fost...
Îmi pare rău,
Şi îmi pare rău căci crezi că te-am minţit,
Şi da,
Aş fugi de responsabilităţi,
De data asta,
Atât de departe!...