duminică, 8 septembrie 2013

Independenţă

Am atât de multă nevoie de tine
Încât simt că înnebunesc când nu te am aproape.
Am început să te vreau
Din toţi porii inimii mele!
Cu toate astea,
Nu te pot căuta prea des.
Nu e indicat.
Mi-ai provoca răni interioare
Pe care nu le pot închide.
Mi-ai face mai mult rău decât bine.
Îmi place să te caut în toate sensurile.
Îmi dai impresia că viaţa e atât de frumoasă,
Atunci când am parte de tine!
Nu m-am îndrăgostit,
Nu este vorba despre asta.
E mai mult de atât.
E o altă stare sub o altă haină.
Te rog, nu crede ce zic,
Căci mintea mea te adoră,
Şi inventăm, şi eu, şi mintea,
O modalitate de a te ţine aproape.
Şi încă nu este ceea ce crezi.
Nu mai crede nimic,
Căci sensul este cu totul altul!
Aş vrea să adorm cu tine,
Dar mi-e imposibil.
Aş vrea să fii tu pretutindeni,
Dar nu sunt singură.
Eşti cu mine în mine,
În centrul universului meu.
Aşa vei fi mereu,
Până când altcineva îţi va ocupa
Locul mult visat în clasament.
Acum eşti doar tu,
Şi când nu vei mai fi,
Pentru că mi-ai fi provocat prea multe răni,
Tot pe tine te voi căuta,
Şi tot în tine
Îmi voi găsi liniştea.
Eşti păcatul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu