Indiferenţă

Te-am ascultat când plângeai.
Doar eu ştiam că faci asta.
Te-am ascultat când iubeai.
Atunci îi lăsai şi pe ei să vadă.
Te-am ascultat când n-ai vrut,
Şi te-ai împotrivit.
Şi totuşi..
Te-am ascultat de puţină vreme,
De când am realizat că exişti.
Acum te ascult,
Dar nu mai ai nimic de zis.
Nu ai sentimente,
Nu ai trăiri,
Nu ai emoţii.
Te-aş întreba ce te supără,
Dacă ţi-e bine,
Dar nu cred că aş şti
Să citesc răspunsul pe buzele tale.
Ştiu,
Altcineva a intervenit,
De atât de multe ori,
Încât ţi-a cauzat şi răni,
Şi durere,
Şi goluri adânci.
Ai pierdut ceva din tine,
Am aflat şi eu asta,
Şi am plâns o dată cu tine,
Şi-am sperat,
Şi-am urlat,
Şi mi-a plâns tot corpul,
În felul lui.
Nu ştiu când te-am văzut ultima oară fericită.
Laşi prea des să ţi se strice rostul.
Tu nu ştii că cine intervine,
Are cu totul alte scopuri decât ale tale?
Cum să te fac să te protejez?
Uneori am impresia că e prea târziu,
Din tine nu au rămas decât cicatrici.
Şi atât.
Aş putea să te ajut,
Dar există adversari
Atât de puternici,
Încât mă năucesc şi pe mine!
Aş vrea s-o scoatem cumva la capăt,
Dar am impresia că nu se mai poate.
Nu acum.
Mai târziu, poate.
Dar "mai târziu" nu vine niciodată...