Evadare

Ce faci atunci când ai
Libertate absolută?
Ce faci atunci,
Când limitele nu mai există,
Când îngrădirile au dispărut,
Când viața devine alta,
Pentru că tu ești altul?
Alergi,
Alergi după libertate,
Mintea ta este închisă într-o cutie,
Tu ești închis în colivie,
Şi tânjeşti după
Soarele de-afară...
Zi de zi,
Clipă de clipă,
Te zbați în cuşcă,
Vrând să ieși din ea,
Uitând viața de dinăuntru,
Pentru că soarele de-afară era atât de orbitor...
Visezi,
Speri,
Îți imprimi în suflet,
Pe corp,
Pe obiecte,
Libertatea.
Îți faci planuri de evadare,
Şi organizezi în detaliu
Toți paşii,
Ca mai apoi să te strecori printre gratii,
Afară din cuşcă.
Ba chiar slăbeşti,
Ca să încapi prin spațiul acela
Atât de mic,
Atât de mic...
O întreagă viață se petrece în mintea ta,
Una calculată în minuțiozitate.
Ştii că libertatea va veni,
O simțeai aproape...
Şi uite,
Că a venit şi a deschis cuşca,
Şi ți-a dat voie să pleci,
Să-ți iei zborul,
Să fii pe deplin o persoană liberă...
Şi tu ce-ai face cu atâta libertate?
De unde să începi,
Şi ce anume să faci?
Libertatea ți s-a aşternut la picioare,
Aşa cum ai visat,
După care ai tânjit atât de mult timp!
Ce faci acum,
Ce faci acum?!!
Mintea ştia doar să țese scenarii,
De cum,
Când să evadeze
În libertate,
Iar acum că o deții,
A uitat să mai gândească.
Pune o hartă-n cui,
Şi aruncă o săgeată de la distanță.
Vezi în ce parte de pe glob se înfige.
Acolo e noua ta viață,
În fond,
Ce ai de pierdut?
Dar flacăra din tine a ars mocnit,
Şi aerul libertății a stins-o de tot...
Încotro te îndreaptă paşii,
Şi ce faci cu atâta libertate?
Te întorci în cuşcă,
Căci brusc ți-ai amintit
Că aveai o viață
Căreia i-ai găsit doar părți bune,
Sau faci paşi în necunoscut
Şi laşi libertatea să te amețească?