Scăpare

Nu ştiu de ce mă zbat
Pentru ceva ce îmi doresc atât de mult,
Deşi se ştie din start care sunt şansele...
Aş fi vrut să-mi fi spus careva
Verde-n faţă
Că n-are niciun rost să mai încerc,
Pentru că nu voi avea niciodată
Ce să caut acolo...
Ştiu, noi ne construim propriile realităţi,
Dar uneori refuzăm, nu vrem să vedem
Că pur şi simplu nu ne potrivim
În acel puzzle,
Că suntem exact piesa care ar trebui dată la o parte,
Pentru că facem parte din cu totul alt joc,
Poate uneori atât de diferit
De cel în care căutăm să ne găsim,
Să ne infiltrăm,
Să ni-l însuşim ca pe propria noastră viaţă,
Deşi nu ne vine ca o mănuşă,
Pentru că afară va fi fost vară,
Iar vara nu purtăm mănuşi...
Nu ştiu de ce tind uneori
Să mă amăgesc atât de tare,
Şi să-mi doresc fix imposibilul...
Cineva zicea că ne place să fim răniţi,
Şi de asta nu ocolim răutăţile,
Şi ne dăm de ceasul morţii
Pentru lucruri atât de complicate
Pentru prea simpla noastră viaţă...
Aş vrea să mă trezească careva din vis,
Căci se pare că în ultima vreme am visat cam mult,
Şi nu-i a bine...
O să fiu dezamăgită,
Iar partea cea mai proastă
E că refuzul o să mă încăpăţâneze şi mai tare,
Când uneori cel mai simplu şi mai bine
Ar fi să renunţăm...