Copil

Sunt sigură că sunt limite şi graniţe
Cu care nu te joci.
Iar pentru mine asta e şi mai greu.
Mi-e greu să mă opresc.
Îmi face aşa o plăcere să trec dincolo de ele,
De fiecare dată când mintea mea o ia razna.
Următorul pas?
Nu ştiu.
Dar îmi place să îndrăznesc.
Vei avea mult de furcă în privinţa mea!
Şi mai cred uneori
Că sunt aşa un copil,
Prea agitat pentru vârsta asta.
E adevărat,
Se poate să nu fi trăit intens înainte,
Iar acum,
Când mă confrunt cu atâtea,
Să nu ştiu să le fac faţă.
Dar îmi place să fiu copilul
Şi tu să mă înveţi
Despre ce nu vreau eu să învăţ : despre limite.
Cred că am lipsit de la lecţia cu
"A nu fi insistent",
Pentru că mintea mea o ia la fugă de fiecare dată când... o "apucă".
Cred că da,
Chiar am nevoie să mă aduci cu picioarele pe pământ.
Nu sunt cu capul în nori,
Sunt cu mult deasupra lor!
Chiar cred uneori că a fost închis copilul din mine
Prea mult într-o cuşcă...
Lasă-mă să-mi fac de cap descoperind totul,
Ca şi cum toate ar fi fost ascunse de mine până acum,
Dar, te rog, protejează-mă,
Căci s-ar putea să fac mai multe prostii
Şi să nu-mi dau seama.
Anunţă-mă de fiecare dată când
Îndrăznesc prea mult,
Iar asta nu poartă denumirea de "curaj".
Probabil că o să-mi ia mult timp să cresc
Şi mai mult timp să realizez
Că unele limite nu ar trebui depăşite,
Iar dacă o să fac asta încă destul timp
De acum încolo,
Iartă-mi stângăcia
Şi iubeşte-mă aşa cum sunt.
Şi eu încă încerc să cresc copilul din mine.
Şi-o să mai dureze
Până ajunge la maturitate.