Transpunere

Am învățat ce înseamnă răbdarea
În toate sensurile ei.
Deși mă știam o persoană răbdătoare,
Aparent mai aveam destule de învățat.
Cineva prefera să mă ucidă
Folosind o metodă străveche:
Picătura chinezească.
După șase luni de așteptare,
Psihicul meu nu mai suporta nimic.
Era interesant să mă supraveghezi,
Să vezi ce mintea mea
Putea să scoată din mine.
Simțeam că nebunia se instalează în corp,
Și culmea,
Eu o lăsam fără să ripostez,
Ca si cum aspectul ăsta
Era o lipsă pe care toți ceilalți
O vedeau.
Trecuse mult timp,
Multe ore,
Și prea multe secunde.
Nu mai aveam stare
Nici să trăiesc,
Nici să mor,
Nici să mă bucur de lumină.
Deși noaptea era sfetnicul meu.
Și răspunsurile întârziau să apară.
Era prea mult,
Prea greu,
Prea îngrozitor să mai aștept,
Când poate,
Cel mai indicat,
Ar fi fost să mă resemnez,
Să dau uitării,
Să trec mai departe
Și să îngrop în mine
Toată neliniștea.
Dar la mine ieșea la suprafață,
Ca o ceață densă,
Acoperind tot,
Inclusiv pe mine.
Ce lecție trebuia să învăț
Tocmai acum?
De ce trebuia să-mi vadă cineva
Nebunia și iritarea dusă la extrem?
Nu puteam să renunț,
Și așteptarea asta continuă
Îmi provoca spasme de plâns.
Aș fi plătit oricât,
Să fi trecut atât de repede
Prin toată perioada asta.
Eu aveam bani,
Mulți bani,
Dar,
Din păcate,
Nu puteam plăti decât cu timp...