Baftă!

A trecut ceva timp
De când am fost îngerul tău.
Cel puţin, o perioadă.
Până ai aflat...
Că îngerul nu mi-a luat chipul,
Doar îl împrumutase pe moment,
Ca să îţi dea impresii cum că...
Au urmat alte perioade,
Şi deşi nu mai reprezentam o făptură angelică,
Speranţe au fost,
Amestecate cu dorinţe,
Confuzii,
Iluzii pierdute,
Vise,
Nopţi nedormite,
Şi gânduri,
Multe gânduri îndreptate către...
Uneori chiar şi conversaţii
În ceas de seară,
Pentru că simţeam nevoia să ne spunem atât de multe...
Şi pe urmă, totul a început să dispară,
Încet, încet,
Sub ceaţa lucrurilor nespuse,
Care erau evidente,
Dar care niciodată n-au fost rostite pe buze fierbinţi de dor...
Lipsa de curaj,
Sau poate pur şi simplu
Prea multe gânduri,
Iar o minte plină de gânduri elimină din start
Orice val de care ar trebui să ne lăsăm purtaţi...
Viaţa e o experienţă,
Iar noi refuzăm cu tot dinadinsul să ne-o însuşim.
Au fost de atunci atât de multe gânduri cu
"Cum ar fi fost dacă?",
Încât tot timpul acordat acestor gânduri
Ar fi fost util pentru atâtea lucruri nefăcute.
Şi încă mai continui să cred
Că am fost nişte proşti pentru că nu am îndrăznit,
Iar cine te învaţă,
Te învaţă de bine.
Ştiu că drumul tău e altul,
Iar al meu este total diferit,
Dar sper măcar să n-ai regrete în viitor.
Ar fi păcat să nu iubeşti cu inima,
Doar pentru că minţii nu i se pare moral...