Asta e ziua când trebuie să renunț
Și să alung speranțele deșarte,
Ce și-au făcut cuib în sufletul meu.
Pe cine mint?
Pe mine.
Și apoi pe ceilalți.
Teoria o știu, e perfectă în minte!
Dar viața are atâtea căi...
Aș fi vrut să-ncetez de mult.
Am mai spus-o de-atâtea ori,
Încât nici eu nu mă mai cred.
Și nici tu.
Ar fi timpul să fac un pas înainte,
Dar mi-e frică.
Nu de ce va fi,
Ci pentru că te las în urmă...
Și-apoi, mi-am făcut un obicei
Din a te căuta, și enerva, și câte și mai câte!
Cum să renunț, când este imposibil?
Tu... Te-ai săturat de mult de mine,
Dar ești prea diplomat ca să mi-o spui.
Sau poate mi-ai zis-o și eu...
N-am observat.
Comportament imbecil,
Și zâmbete false.
La mine.
La tine.
Poate scuzele sincere rezolvă ceva...
