miercuri, 15 februarie 2017

Un "iar" timp

Voiam să iubesc,
Pentru că simțeam nevoia.
Nu-mi propusesem
De data asta
Să mă abțin de la ceva.
Lăsam să curgă un curs firesc,
Iar timpul să decidă asupra unui rezultat.
Oricare ar fi fost acela.
Nu mi-am impus să te iubesc,
Nu mi-am impus să nu o fac.
Nu mi-am impus nimic,
Am vrut să mă las purtată,
De val,
De vânt,
De orice,
Să ajung în orice direcție.
Nici nu mă gândeam la viitor,
Am vrut doar să trăiesc prezentul.
Să te cunosc din față,
Nu din spate,
Nu din lateral.
Pentru că oamenii bârfesc,
Spun multe,
Și nu țin cont de părerea lor.
Am ajuns să te iubesc,
Pentru că îți vedeam doar fața.
Nu și alte părți,
Nu și alte moduri de gândire.
Evident,
Știam că nu ai de oferit
Doar paradis.
Cum nici eu nu aveam de oferit doar asta.
Dar m-am implicat,
Pentru că am obiceiul
Să mă implic.
Să dau totul,
Să trăiesc intens,
Oricât de scurte sau lungi
Ar fi momentele.
Nu am vrut să îți spun cum sunt,
Ci am vrut să mă descoperi tu.
Să realizezi că am și puncte forte,
Și puncte slabe,
Și că sunt om,
La urma urmei.
M-am implicat,
Cu toată asumarea consecințelor.
Știam că într-o zi,
Totul va fi fost supus unui sfârșit.
Dar până la clipa aceea,
Am vrut să dau totul.
Așa am simțit.
E dezamăgitor,
Când încrederea îți este pusă la încercare.
Când observ faţetele tale,
Și știu că nu ar trebui să am pretenții.
Și eu am tot felul de comportamente,
Și nu îmi pare rău că m-am implicat.
Știam că oricum aș fi suferit,
Mai devreme,
Sau mai târziu.
Ai avut dreptate,
Nu trebuie să uit un lucru:
Nu există noi,
Și nu va fi vreodată.
Nici nu am pretins.
Scuză-mi implicarea,
Așa ofer eu,
Pe tavă,
Inima mea.
Pentru că prezentul meu înseamnă dăruire,
Sub orice forme,
Și dacă tind să insist uneori,
E pentru că îmi pasă.
Și îmi fac griji.
Și mă sperii.
Dar un lucru mă deranjează,
Și nu că nu aș prefera adevărul,
Ci dimpotrivă:
Spune-mi adevărul,
Trebuie să îl știu.
Dar nu arunca cu vorbe,
Pentru că nu știi să le formulezi.
Adevărul poate fi spus în o mie de moduri,
De ce ai ales forma cea mai urâtă?
Nu, adevărul nu e urât,
E realist.
Adevărul nu doare,
Atunci când îți știi nivelul de implicare.
Adevărul e crud,
Probabil,
Dar orice adevăr,
Se poate spune într-un mod diplomat.
Ai zice că mint,
Că sunt nebună,
Că orice adevăr
Nu are
Decât o față: urâtă și crudă.
Fiecare cu părerea lui.
Eu țin la detalii,
Întotdeauna am ținut.
Vreau perfecțiune
(Și nu discutăm acum despre asta,
Este cu totul un alt subiect),
Deci vreau și ambalajul să fie frumos.
Cât de mult posibil.
Nu te-aștepta s-arunci un adevăr
Ca și cum ai arunca lături
Unui porc.
Suntem oameni,
Oricât de puternici am fi,
Ne deranjează când modul
În care ne este servit
Este la fel
Cum e comparația de mai sus.
M-am implicat,
Și ce?
Îmi asum.
"Nu e treaba mea",
Când întreb,
Firesc,
Ce se întâmplă?
Aici deja nu mai suntem pe aceeași lungime de undă.
Și știi ce se întâmplă când se ajunge
La o astfel de situație?
Nu contează,
Nu e treaba ta.