Avântul nu...

Hai să ne cunoaştem altfel,
Nu prin întrebări.
Tu nu mă întrebi,
Nici eu nu sunt curioasă
Să aflu totul de-a gata.
Hai să ne cunoaştem prin priviri,
Prin apropieri,
Prin zâmbete sau
Mimica feţei.
Prin expresii faciale,
Prin atingeri,
Îmbrăţişări,
...
Lasă-mă să aflu cine eşti,
Arătându-mi ce muzică asculți,
Pe cine citeşti,
Unde te plimbi,
Ce prieteni ai.
Asta spune mereu mai multe despre tine,
Decât o fac cuvintele,
Decât o fac răspunsurile
La întrebările mele.
Hai să ne cunoaştem prin prezent,
Nu prin trecut.
Nu contează cine am fost,
Ce am făcut,
Unde am crescut,
Ce lume am avut lângă noi,
Astea sunt informaţii irelevante.
Ce rost ar avea să deţii cunoștiințe
Care nu îţi fac prezentul mai viu?
Vreau să ştiu cine eşti acum,
Nu cine-ai fost.
Vreau să descoperim în noi
Ceea ce am uitat,
O dată cu anii.
Nu te întorc la trecut,
Nu are sens,
Hai să trăim prezentul
Aşa cum se cuvine.
Hai să dăm şansa vieţii
Să ne arate esența,
Să trăim prin simţuri,
Nu prin cuvinte.
Putem spune multe,
Dar oare cum ne cunoaştem cu adevărat?
Hai să fim atenți la noi,
La mine,
La tine,
Şi să vedem cum se transformă totul.
Hai să nu ne spunem nimic,
Ci să simțim,
Doar să simțim,
Dacă există ceva,
Dacă va creşte,
Va scădea,
Va lua amploare.
Mâinile mele spun totul,
Corpul la fel.
Obiceiurile sunt şi ele
Părţi din noi.
Totul ia formă
Sub ochii noștri.
Hai să nu ne minţim prin cuvinte,
Ci să vorbim prin adevărul simțurilor noastre.