luni, 31 decembrie 2012

Begin?

Dap, am ajuns aici.
E un capăt.
Sau un nou început.
Sau amândouă.
Depinde de care parte a paharului priveşti.
De data asta, e o nimica toată.
Nu am făcut vreo listă,
Nu îmi doresc să mut munţi.
Am mai vrut o dată asta,
Dar uite că viaţa te trezeşte,
Are ea grijă.
Ar trebui să fim prieteni buni cu realitatea.
Ce vreau să am?
Nu ştiu.
Ce-aş vrea să primesc?
Mai mult noroc, poate!!
Dar asta cred că e o treabă aşa complicată...
Şi cum am avut parte de lucruri bune şi multe lucruri rele,
Anul ce vine nu vreau nimic!
Dacă balanţa stă în aşa fel,
Păi trag atâtea rele doar pentru un mic bun?
Nu-mi convine!
Zău!
Hai să le punem pe listă!
Împărţim foaia în două coloane,
În stânga lucruri bune,
În dreapta lucruri rele.
Da, deci da!
Aruncăm lista, nu mai are rost.
Aşa că nu, nu vreau nimic de la anul ăsta ce vine!
E doar un an, nimic nou sub soare.
Ce dorinţe? Ce dorinţe?
Că vreau să fiu aşa şi să am parte de...?
Nu!
Nu mai are rost.
Nu-mi doresc nimic,
De fapt,
Nici nu vreau ca anul ăsta nou
Să vină, să bată la uşă,
Şi să intre cu forţa în casă,
Deşi eu nu l-am vrut.
Anul ăsta ce tocmai trece, nu a fost prea...plăcut,
Cel puţin în a doua jumătate.
Ce-aş putea vrea de la ceva necunoscut?
Şi-n plus,
Nu mă mai pasionează noul, chiar nu!
Aşa că spuneţi-i, vă rog, anului ce vine,
Că eu nu vreau să vină!!!
Nu am de gând să-l poftesc în casă,
Şi dacă va intra cu forţa,
Eu voi fi uitat deja de el!
Voi trăi ca şi până acum,
Crezând că e mâine o zi normală dintr-un an urât.
Atât.
Nu am nevoie de urări,
Nu îmi pun dorinţe.
Vreau să rămân aşa.
Eu.
Doar eu.

duminică, 30 decembrie 2012

There's no room for lazy people

Ai pornit cu stângul în viaţă.
Chiar?
Unii spun că nu.
Ai supravieţuit.
Ăsta e un mare lucru.
Ai avut parte de noroc.
Da.
Admit.
Ai urmat şcoli bune.
Într-adevăr?
Ei zic că da.
Bun.
Până acum toate bune.
Prietenii?
Excelente.
Noroc "cu carul" pe toate planurile.
Până când...
Iată-te aici, având o vârstă.
Norocul nu te mai aşteaptă la uşă.
Se pare că s-a dus la prietenii tăi,
Şi la uşa ta n-a mai poposit de ceva vreme.
Nici n-o va face.
Hai să vedem ce-ai realizat până acum.
Scrie pe o hârtie, povesteşte, spune!
Trebuie să aflăm!
Cum...?
Nu-i nimic de aflat?!
Grav!!
Aşa o vârstă şi nimic în palmares...
Cred că inteligenţă n-ai avut niciodată.
Sigur altul ar fi fost drumul tău acuma.
La vârsta asta erai sătulă de atâtea...
Ar fi ceva de făcut?
Multe!
Cum deşteptăciune n-ai avut,
E nevoie de voinţă.
Multă, multă voinţă.
De ce plângi?
E greu?
Întotdeauna a fost. Şi va fi.
Dacă n-ai avut inteligenţă din naştere,
Atunci trebuie să o dobândeşti.
Ştii cum e,
O vorbă spune că poţi avea tot ce vrei.
Dar nu se poate fără luptă.
Aici nu e loc pentru oameni leneşi!
Trebuie să munceşti, aşa cum faci în fiecare zi, la serviciu.
Dar de data asta trebuie să o faci
Pentru tine.
Ştiu, asta e cea mai grea muncă posibilă.
Motivare?
Nu ai.
Ai cam... pierdut-o...
Nu te pot ajuta cu nimic, din păcate.
Acum este momentul tău.
Luptă!
Acolo unde vrei,
Leneşii n-au ce căuta.
Şi încă ceva:
Hotărăşte-te ce vrei!
Norocul te ajută,
Inteligenţa îndrumă,
Iar inima... te motivează.
Cred.
Ar trebui.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Inimă.

În lumea de azi,
În clipa aceasta,
Câţi n-am uitat de noi?
Suntem atât de manipulaţi de societate,
De oameni,
De tot,
Încât nu mai gândim decât cu mintea.
Calculăm tot în cele mai mici detalii,
Şi uităm de inimă.
Câte orori s-ar fi oprit
Dacă nu renunţam la ea!!...
Aş întreba un conducător
Dacă a ajuns acolo sus
Doar ascultând inima.
Mulţi mi-ar spune minciuni,
Cum că da,
Alţii mi-ar spune adevărul,
Iar alţii poate că au ales
În drumul lor, cu inima.
Şi eu?
Societatea mă îndeamnă să am cap,
Să gândesc,
Dar de-atâtea ori inima a avut dreptate!
Şi totuşi, fiind produs al societăţii,
Raţiunea mea de care ascult
E cea din cap.
Dar aş vrea o lume mai bună,
În care fiecare e mulţumit de viaţa sa.
Pentru că regina din viaţa lor a fost ea,
Inima.
Există astfel de persoane?
Hmm...
Toţi suntem produse ale societăţii.
Fabricaţi pe bandă rulantă...

marți, 25 decembrie 2012

E despre

Se încheie un an.
Pot spune cu sinceritate,
A fost cel mai urât şi greu şi groaznic
De până acum!
Mai prost de atât nu se poate.
Vârsta asta e dificilă tare.
Şi ca de fiecare dată, se presupune
Că am învăţat ceva.
Şi ce am învăţat?
Am învăţat că e important
Să nu-ţi pui speranţe în oameni.
Dezamăgiri vor fi la fiecare pas.
Dar e greu şi să trăieşti aşa,
Fără speranţe.
Eşti secătuit de tot ce-i bun.
Dar mă cunosc
Şi nu cred că am învăţat ceva din asta...
Am fost o prostuţă, şi încă sunt.
Eu cred în oameni.
Ar trebui să mă dezvăţ,
Am "primit" atâtea dezamăgiri!
Dar sunt tot aceeaşi "prostuţă",
Care crede şi crede şi crede.
Aş vrea să schimb asta.
Aş vrea un nou început,
Departe de aici, departe de tot!!
Oameni noi, o viaţă nouă, într-un loc nou...
Şi multă inteligenţă.
Asta aş vrea eu de la noul an...
Cer prea mult, aşa-i?

luni, 24 decembrie 2012

No more Christmas...

Ar trebui să zic ceva,
Dar nu știu ce anume.
Tristețea a învăluit deja atmosfera,
Iar Crăciunul e compromis.
Sper doar să existe iertare de la Cel de sus,
Pt că inimile s-au separat în ziua asta sfântă.
Îmi pare rău și-aș vrea să schimb cu ceva mai bun,
Dar tristețea cea mai mare e că nu pot face... nimic...
Crăciunul nu mai e Crăciun.
E o zi oarecare.
Nu mai are nimic sfânt în ea, din păcate.
S-a terminat, s-a sfârșit,
Și sunt mâhnită.
Aș vrea să plâng pentru toată situația,
Dar nu pot remedia nimic.
Am multe întrebări,
Dar răspunsurile nu-și mai au rostul.
Căci s-a terminat...
Sper doar într-un viitor mai bun pentru fiecare.
Lasă colindele să cânte în surdină.
Atât.
Acesta e cel mai trist Crăciun de până acum.
E cel mai trist...

duminică, 23 decembrie 2012

Personaj

S-a încheiat un capitol.
Unii trec cu ușurință peste el,
Alții varsă oceane înlăcrimate.
Poate aș fi vrut să mă sustrag,
Dar poate am avut ceva de învățat din asta.
Poate, căci acum nu știu dacă mi-a fost de folos
În vreun fel.
Știu, nu e viața mea, nu e capitolul meu.
Dar am făcut și eu parte din distribuția lui,
În viața celor pentru care a fost scris.
Și-am fost și eu un personaj.
Acum, acel capitol s-a încheiat,
Și odată cu el și personajul meu.
Acum ce urmează?
Un capăt.
Sau un nou început.
Mie mi-e totuna.
Voi începe iar să fiu un alt personaj,
Având probabil aceeași funcție,
Dar contextul va fi altul.
La fel și capitolul.
La fel și oamenii.
Am jucat personajul ăsta de atât de multe ori,
Dar niciodată nu am zăbovit la capitolul vieții
Atât de mult ca acum.
Și e normal că la final, pe măsură ce tot trec prin asta,
Stau și mă întreb:
Ce sunt relațiile astea?
De ce nu le putem face pe unele să meargă?
De ce trebuie să joc rolul acelui personaj de atâtea ori?
Pe mine nu mă întreabă nimeni asta?

marți, 18 decembrie 2012

Future. Or not.

I'm following steps that might hurt.
I am in a continue search to find who I am.
I feel sad, I feel positive,
But in the end it's all the same.
I do not recognise myself anymore.
It's such a pity that I got here.
No more me, no more nothing.
Apparently, I'm not good at all.
It's not the fact that I don't know,
But I do not owe.
Or perhaps I do not deserve,
Maybe this is the reason.
Every day brings me something.
Bad, usually.
I feel like I'm losing
Everyting I possess as making me entirely human.
But not material stuff.
The other way round.
What should I do?
If I can get an answer to this question,
It means that I'm really good!
I follow steps but shall I follow my heart?
I think I already did this.
Maybe there's no room for me,
Or maybe the time hasn't arrived.
Yes, I try to fool myself with misery.
No one knows how I'm feeling inside.
Uncertain...
I gave up crying.
I don't know exactly what for,
But I gave up doing this.
My soul has remained somewhere
In the nowhere and I do not want
To search him anymore.
I feel like my sadness is overwhelming,
Running through me.
I guess it's because I do not have my soul anymore,
Inside of me.
I'm sick and tired and I do not understand.
Why? Shall I keep trying?
Am I not good at all?
YES is the answer.
Or maybe not. Who knows? Not me!
It begins to look like a wreck.
Inside.
I do not know what led me to this point.
I do blame myself for not being such a
SMART person.
Who knows how my life would have been!...
It's the first time I don't like the future.
It will bring nothing that I want.
More doubts. Less life in me.
What happend with everything?