Oboseală

A aşteptat mult.
Atât de mult,
Încât acum pare că e vis.
Sau realitatea e confundată cu trăiri intense,
Pe care le trăieşte doar în întuneric.
Căci acolo nu le vezi decât tu.
Şi totuşi,
Nu ştie de prezenţa ta.
Poate sunt paragrafe despre tine,
Sau poate doar anumite cuvinte,
Sau poate doar iluzii.
Sau poate nu e nimic, chiar nimic...
Sau sunt existenţe care tresar,
Şi sub care ar trebui să găsească protecţie,
De orice natură ar fi ea.
Şi totuşi,
A sosit timpul,
Şi parcă n-a sosit.
A fost aievea aici,
Dar nu l-a văzut,
Pentru că lumea n-a lăsat-o.
A râs de tine,
A râs cu tine,
Şi tu ai râs.
Şi timpul a continuat să se scurgă,
Şi fuga ar fi soluţia ideală
Către ceva nou şi îndoielnic.
Uneori pare că trăieşte chiar visul,
Că realitatea a plecat
Şi a dispărut
Sub prea multe gânduri
Care nu se mai opresc,
Şi care îi aleargă nebune în cap.
Nehotărârea există,
Mereu a fost,
Căci a pierdut esenţialul,
Şi restul nu se mai explică.
Ar vrea linişte,
Şi realitate reală,
De atins,
Care să cadă pe pământ
Din cer.
Nu are niciun tren de prins,
Pentru că trenurile au încetat de mult
Să mai ajungă în acel colţ de rai,
În care a dăinuit cândva... ceva...
Ar îngheţa privelişti,
Dacă le-ar privi de sus.
Le-ar memora şi le-ar purta pe post de haină.
Care ar încălzi mai ceva decât o haină de blană.
Şi-ar face culcuş din cuvinte,
Căci ele alină,
Dar nu dispune de prea multe,
Şi-aici intervii tu.
Ar uita tot,
Pentru că tot ce ştie îi provoacă
O sete nemărginită de dureri.
Ar da un pahar de concepţii fixe şi în colţuri
Pentru o clipă de protecţie
În înaltul cerului.
Se ascund atât de multe sub el,
Că uneori mă mir cum de ne mai cunoaştem între noi.
Şi totuşi,
Aşteptarea a fost,
E intensă,
Va fi,
Până când realitatea va cădea asupra.
Dar s-ar putea ca azi să fie prea târziu,
Iar mâine să nu mai existe nimic.
Cu siguranţă sfârşitul va fi aproape,
Pentru că viaţa chinuie dureri lăuntrice
Sau pierdute pe cine ştie ce culmi neatinse
De ochi doritori de cunoaştere.
Dacă vrei să călătorim împreună,
Lasă, te rog,
Mintea acasă.
Aici se poartă doar învelişul,
Pe care nu şi-l ştie aproape nimeni.