Aşteptare

Trăim dezamăgiri la cel mai înalt nivel.
Dezamăgim,
Şi la rândul nostru,
Suntem dezamăgiţi.
Ne e teamă mereu să spunem lucrurilor pe nume,
Pentru că ne temem de reacţii...
Şi-atunci
Hotărâm să acţionăm într-un anume fel,
De cele mai multe ori impulsiv,
Şi sperăm că celălalt nu află...
Şi dacă află,
Oricum pe noi nu ne mai deranjează lucrul ăsta
Atât de mult,
Pentru că decizia noastră e deja luată
În minţile care ne controlează şi manipulează.
Şi atunci când află,
Trebuie să dăm răspunsuri,
Sau de cele mai multe ori nu e cazul...
Şi ajungem să ne dezamăgim atât de tare
Tocmai pentru că ne cunoaştem atât de bine.
Dar în goana noastră spre ceva,
Ne ascultăm întâi interiorul,
Şi abia pe urmă ne gândim la ceilalţi,
La consecinţe,
La rezultate,
La toate celelalte...
Şi uită-ne aici,
Fiind amândoi dezamăgiţi,
Şi neştiind încotro ne îndreptăm.
Şi-aş fi vrut să nu te dezamăgesc,
Ştiu că nu te aşteptai
Să am un astfel de comportament.
Mai ales că mă cunoşteai.
Sau aşa aveai impresia...
Eu sunt la fel,
Dar tu nu mă cunoşti îndeajuns de bine.
Aş vrea să o luăm de la un "capăt",
Imdeiat după... nod,
Începutul nu va mai fi la fel,
Nici nu se poate.
Dar prezentul contează,
Iar viitorul este altul.
Hai să nu ne mai ducem lipsa unul altuia,
Ci să ne vorbim
Pentru că ne aşteptăm unul pe altul.
Şi ştii care e ideea?
Adevărul dezamăgeşte,
Dar tot prefer să zic mereu adevărul.
O să ne dezamăgim o viaţă întreagă,
Obişnuieşte-te cu ideea.