Scop final

Inocenta din mine
Există
Şi-şi face apariţia
De fiecare dată,
La fiecare nou contact,
La fiecare nouă vorbă,
La fiecare persoană nouă
Cu care apuc să vorbesc,
Pe care ajung s-o cunosc.
Sau nu.
Am crezut în ultima vreme
În toţi oamenii din jurul meu.
În toţi.
Şi-am stabilit legături
Cu oricine îmi trecea "pragul",
Pentru că îmi plăcea să vorbesc
La nesfârşit
Despre tot ce există.
Sau ce nu putem vedea.
Şi am avut încredere,
În toţi,
Că toţi sunt oameni buni,
Şi că nu există niciun scop ascuns,
Pentru că toate adevărurile
Se joacă pe faţă.
Nu voiam un labirint al vorbelor
Şi al gândurilor ascunse,
Pentru că la mine toate erau în direcţie dreaptă.
Ce atâtea ocolişuri?
Şi mai ales,
De ce să ne ascundem,
Să nu spunem ce vrem,
Ce simţim,
Ce dorim?
Am fost o inocentă
Când am crezut că o simplă vorbă
Poate rămâne doar o vorbă,
Fără ca măcar asta să implice ceva,
Să ducă undeva,
Către un scop final,
Aşa cum aflasem,
După ce mă zbătusem
Să înţeleg rostul.
Eu nu vedeam scopul final,
Pentru că nu mă gândeam la el,
Nici nu-mi trecuse prin cap
Că azi mai poţi întreprinde
Doar legături care au un scop.
Şi dacă îmi plăcea doar să vorbesc cu tine?
Dacă aşa îmi ofeream mie posibilitatea
De-a mă descărca de toate energiile
Adunate?
De ce ai vrut tu neapărat ca toate discuţiile
Să ducă undeva?
Eu mă gândeam că
Aşa cum eu am nevoie să vorbesc
Cu tine,
Cu oricine,
Tot aşa simţi şi tu nevoia
De a vorbi la rândul tău
Cu mine,
Cu oricine...
Mă gândeam că poate,
În era tehnologiei
Ne rămânea să redescoperim
Conversaţiile fără scopuri,
Vorbele care ne fac bine,
Care ne fac să privim viaţa în atât de multe moduri
Şi care ne dau putere...
Am fost o inocentă,
Pentru că eu am crezut în bine,
Eu am crezut în adevăr,
Eu am crezut într-o lume mai bună,
Fără să ne situăm mereu în labirint,
Fără ca scopul final să existe,
Fără să vreau ceva concret de la tine,
Fără să te... ademenesc,
În speranţa că poate ajungem mai repede
În a-mi satisface nevoile şi dorinţele...
Nu înţelegi,
Eu nu căutam ceva anume de la tine,
Îmi făcea plăcere să vorbim,
Pur şi simplu,
Îmi plăcea să descopăr oameni,
Pentru simplul fapt că nu o mai făcusem de mult,
Şi nu voiam să sfârşesc în a vorbi
Cu telefonul,
Calculatorul,
Sau cu liniştea,
Pentru că nu mai există lume cu care să vorbeşti,
Doar de dragul de a vorbi...
Am fost atât de inocentă
Şi acum "plătesc" pentru asta.
Da, aşa e, vreau imposibilul,
Cineva să mă trezească.