Cititor

Ţi-e frică oricând de trecut,
Încât preferi să-l uiţi,
Să-l îngropi,
Să îl faci să dispară.
Şi da,
A dispărut,
A dispărut pentru ceilalţi,
Dar nu şi pentru tine.
Ai uitat cumva că împărţim
Acelaşi trecut?
Ţi-a fost frică de el
Să nu se reverse şi în prezent,
Şi ai decis că
A-l îngropa adânc în tine
O să te scape de probleme?
Ai grijă,
Ce ascunzi cu atâta ardoare,
S-ar putea să iasă
La suprafaţă.
Crezi că dacă nu mai există cuvinte,
Înseamnă că te cred
Că ai uitat?
N-ai uitat,
Cum nici eu n-am uitat,
Şi vom avea mereu,
Acel ceva în noi.
Tu pentru mine
Şi eu pentru tine.
A fost prea puternic,
Şi a durat prea mult
Fără să aibă vreun sens
În final.
De asta-ţi este teamă,
Aşa-i?
Te cunosc atât de bine,
Încât nu mă vei putea minţi,
Pentru că eu ştiu să citesc
În tine,
În sufletul tău,
În privirea ta...
Eram la fel,
Îţi aminteşti?
Trecutul o să ne găsească mereu,
Şi mereu,
Şi mereu,
Aşa că ori îl îngropi şi mai adânc,
Mai adânc,
Mai adânc,
Ori recunoşti adevărul.
Nu e cazul să-i mai minţi şi pe ceilalţi,
Nu?