Control

Mereu am încercat
Să fac în aşa fel
Încât să nu depind de nimeni.
În nicio situaţie.
Şi mereu mi-a fost frică
De prea mult.
Dacă îţi cer prea mult,
Înseamnă că voi deveni
Dependentă de tine?
Dacă nu îţi cer nimic,
O să ai impresia că nu-mi pasă?
Unde să mă opresc,
Şi când să-ţi spun,
Cu toată sinceritatea,
Că am nevoie de tine,
Şi că îmi lipseşti?
Când să te ascult,
Şi cum să te aduc în faţă,
Acum,
Când singurătatea mă cheamă,
Şi nu-mi dă posibilităţi?
Când să-ţi spun,
Fără să cer ceva în schimb,
Că mi-e dor,
Şi mi-e dor de visare,
Şi mi-e dor de mine,
Cea de-atunci,
Când nu eram "trează",
Şi poate că iubeam mai mult visul?
Acum,
Când încep să le ştiu pe toate,
Nimic nu mai este amuzant,
Nimic nu mai are farmec
În tocmai mijlocul farmecului.
Acum e altfel,
E diferit,
Şi poate că aş fi acceptat mai uşor totul,
Dacă nu eram singură în tot
Ceea ce descopăr.
Ştiu,
Nu-mi creez dependenţa de tine,
Căci doar eu mă pot ridica,
Dar sincer,
Cui să-i spun tot,
Şi tot ce descopăr,
Şi tot adevărul,
Şi toate zâmbetele,
Cui să i le adresez?
Sunt singură,
Şi acum chiar ştiu că înainte n-am fost.
Aş vrea ceva nou,
Aş vrea să avem curaj,
Şi libertate,
Şi nebunia de a acţiona
Precum sufletul vrea.
Am pierdut curajul,
Căci stă înscris în interior,
Şi în interior uit să privesc cu anii...
Cui să-i spun de tot ce e minunat,
Dacă tu nu mai eşti aici
Să mă asculţi?