Ar trebui să...

Şi tot ce făceam
Era să-mi pese de mine,
Fără să ţin cont de tine...
Pentru că universul meu
Era universul meu,
Şi tu nu mai încăpeai în el,
Era prea plin de mine.
Şi cu toate astea,
Deşi am dus totul într-o direcţie
Mereu vrută de mine
(Şi de tine),
Şi în ciuda faptului că te intimidam (poate),
Pentru că mereu alegeam pentru mine,
Un lucru nu-ţi spusesem.
Universul tău trebuia să fie al tău,
Şi dacă nu încăpeam în al tău,
Asta nu era treaba mea.
Tu nu trebuia să renunţi la ceva,
Doar pentru că eu voiam.
Eu puteam să cer orice,
Tu erai dispus să faci chiar tot ce-ţi ceream?
Tu trebuia să ai grijă de dorinţele tale,
Nu eu,
Aşa cum aveam şi eu grijă de ale mele,
Şi făceam totul
Ca să le îndeplinesc.
Tu nu trebuia să ai teamă,
Să nu vrei să încălci limite,
Pe care oricum nu le trasase nimeni
Şi care nu erau clare pentru
Niciunul.
Tu nu trebuia să renunţi la ceva,
Doar pentru că asta însemna
Că îndrăzneai prea mult.
Era viaţa ta,
Universul tău,
Dacă ceva n-ar fi fost potrivit,
Totul s-ar fi oprit.
Undeva.
Cândva.
Nu înţelegi.
Nu vreau să nu faci ceea ce vrei
Sau îţi doreşti,
Sau ambele,
Doar pentru că ţi-e teamă de urmări.
Fiecare cu dorinţele lui,
Tu caută să ţi le îndeplineşti
Aşa cum încerc să fac şi eu.
Şi dacă ceva nu se potriveşte,
E normal.
Nu mai ţine cont de mine
Când alegi pentru tine.
Tu eşti tu,
Iar eu nu fac parte din tine.
Tu urmează-ţi calea,
Eu o urmez pe-a mea.
Simplu.