Despre tine

Mereu au fost întâi vorbele,
Şi pe urmă privirea...
Pentru că mereu îmi plăceau discuţiile,
Înainte să ne vedem.
Îmi plăcea să eliminăm graniţe
Fără ca măcar să ne privim în ochi,
Ar fi fost mai greu,
Mult mai greu pentru mine.
Şi tu îmi făcuseşi jocul,
Vrând să mă laşi să-ţi descopăr
Întâi interiorul,
Pentru că exteriorul mereu înşela,
Sau m-aş fi putut îndrăgosti de tine,
Şi nu asta era intenţia.
Niciunuia?
Şi vorbisem,
Aşa cum îmi plăcea mie,
Şi mă făcuse să-i admir vocea
Din spatele vorbelor scrise,
Deşi nu ne auzisem,
Sau vocea caldă,
Când nu era rost de auzit...
Şi tot ce spunea era inteligent,
Şi mă făcea să râd,
Să descopăr,
Să trăiesc,
Să vreau să îl ascult mereu,
Şi mereu,
Şi mereu,
Cum îmbrăca totul în vorbe...
Căci ştia cât de mult apreciam vorbele,
Şi cât de mult îmi plăcea să le aud,
De parcă lumea toată se rezuma doar la asta.
Trăiam prin vorbe
Şi mă bucuram că era
Atât de minunat.
Ca şi cum era acolo doar pentru mine,
Mereu pentru mine,
Mereu să m-asculte,
Mereu să-l ascult,
Şi cât îmi plăcea să-l ascult,
Pentru că avea ce să-mi zică...
Mă îndrăgosteam de vorbele lui,
Încet,
Încet,
Pentru că era în stare să mă înnebunească
Numai spunându-mi uneori
Lucruri care nu contau,
Şi care nu dezvăluiau nimic,
Pentru că nu treceam limite... uneori...
Ştiam că nu pot avea încredere doar în vorbe,
Dar nu mi-a păsat,
Avea ce să-mi spună,
Şi îi creasem o aură,
Pe care o tot atingeam
Atunci când spaţiul ne găsea împreună...
Când... ne găsea împreună...
Transformasem fiecare vorbă în priviri,
Şi fiecare privire în şoaptă,
Şi fiecare şoaptă în vibraţii
Interioare...
Şi cât de frumos era totul,
Şi el,
Cu barbă,
Căci ştia cât de tare mă înnebunea barba...
Cu privirea aia care cerea tot,
Ascunzându-se de timiditate...
Mă făcea să vreau să rămân acolo
Pentru totdeauna...
Şi-aş fi vrut universul,
Şi îl primeam,
Şi eram fericită...
Şi totul începu să capete sens,
Totul începu să prindă contur,
Şi începeam să trăiesc sublimul.
Erau nu doar vorbe,
Atingeri,
Sărutări,
Parfum,
Mister,
Dorinţă,
Era şi putere,
Căci mă ţinea în braţe ca pe un fulg,
Şi fiori...
Şi mai ales,
Era... dor...
Dor,
Atât de dor,
Că aş fi sfâşiat orice
Doar să nu-mi mai fie dor...
Dor de sufletul meu,
Pe care îl ţineai ascuns,
Ca să nu-ţi pot da drumul...
Şi câtă admiraţie doar pentru că erai...
...eşti...
Şi s-a întâmplat atunci,
Şi atunci e trecut,
Şi trecutul se îngroapă,
Şi prezentul e trecut, prezent şi viitor,
Şi prezentul e vechi,
Şi prezentul e nou,
Şi prezentul eşti tu,
Şi tu eşti acum,
Şi nu ţi-am spus-o niciodată.
...sau am făcut-o...?