Film

Te văd,
Te admir în taină
Şi gândurile nu-mi dau pace...
Ştii că e atât de tristă,
Atât de tristă,
Atunci când face asta...
Şi nu-mi poți spune că n-ai gândit-o acum,
Atunci,
Atunci când s-a-ntâmplat,
Atunci când era cazul,
Pentru că apăruse și la tine...
Acum sunt regrete,
Regrete că nu a fost curaj,
Sau nu sunt regrete,
Pentru că a existat regula
Care a fost încălcată...
Şi mereu m-am întrebat
Cum trebuie să fie
Ca s-o accepți,
Şi să-ți doreşti mai mult?
Cum trebuie să-ți vorbească,
Şi cum să te alinte,
Cum să te țină în brațe
Şi cum să zâmbească
Pentru a opri timpul în loc?
Cum este ea şi de ce tocmai ea?
Te-ai gândit aşa cum o făceai
Când te gândeai la el,
De ce tocmai el?
Şi enumerai calitățile tale,
Fiind sigur că ai mai multe decât el,
Care-o ținea aproape fizic,
Căci ştii că gândul îi era dat
În folosință de un alt suflet chinuit.
Ai fi putut,
Şi ea ar fi putut,
Amândoi ați fi putut,
Şi totuși s-a oprit.
Schimbarea nu începuse,
Dar nici nu mai stagna.
Ştiai ce se petrece
Şi totuși ai ascuns-o,
Dar nu știu dacă a fost lipsa curajului,
Sau tu chiar te gândeai la el...
Şi întrebările n-au aflat răspunsuri,
Pentru că le-ai ținut ascunse,
În tine,
Pentru atâta timp...
Ce are ea de te atrage
Ca un magnet de aer închis,
Mişcându-se circular
În interiorul tău?
Nu ți-a deschis nimeni ochii,
Şi nimeni n-o s-o facă
Până nu accepți că e ea în ea,
Şi o priveşti mereu înăuntru,
Sperând că vei găsi doza de nebunie,
De viață,
De zâmbete furate,
Şi de atitudini.
N-ai îndrăznit,
Poate nici eu,
Şi mă întreb mereu ce are ea,
Atunci când viața ştiu că e tristă...