Priviri

Cum rămâne cu promisiunile
Pe care nu le-am ținut,
Pentru că am lăsat mintea
Să decidă în locul sufletului?
Cum rămâne cu toate visele
Pe care le aveam şi tu, şi eu,
Şi pe care le-am lăsat să se evapore,
Ca şi când n-am fi rostit,
Nu ne-am fi gândit,
N-am plănuit niciodată aşa ceva?
Cum rămâne cu toate vorbele frumoase
Pe care ni le-am spus
Şi care m-au făcut să cresc în interior?
Cum rămâne cu tot,
Şi ce facem cu tot,
Unde îl depozităm?
Fiecare unde vrea,
Căci fiecare are propria casă
În interiorul lui.
Şi cum rămâne,
Totuşi,
Cu toate privirile
Pe care le-am schimbat,
Şi care m-au înălțat mai mult decât
Ar fi făcut-o cuvintele?
Mă ştii,
Mă bazez mai puțin pe cuvinte
Şi mai mult pe ceea ce-mi transmiți
Prin fiecare privire pierdută,
Adânc ancorată în ochii mei,
De parcă ai vrea să-mi ajungi
Direct în cea din ultimă cămăruță
A inimii mele,
Atunci când mă privești...
Şi unde să arunc promisiunile,
Visele cu tine,
Şi tot ceea ce mi-ai oferit
De-a lungul timpului?
Le-am uitat,
De mult,
Închise tocmai acolo
Unde încercai să ajungi cu privirea,
Sau cu gândul,
Ultima oară...
Le-am ascuns,
Departe de tine,
Şi le-am lăsat în întuneric,
Căci sclipirea lor s-a stins,
Aşa cum s-a stins
Tot ce-ar fi putut exista,
Pentru că mintea a gândit prea mult,
Şi prea conform societății,
Şi prea puțin conform dorințelor noastre
Cele mai ascunse.
Şi au rămas promisiuni
Pe care nu le-ai ținut,
Îți aminteşti?
Promisiuni pentru nopțile în care
Am fi trebuit să fim nostalgici,
Dar fiecare cu altă nostalgie,
Eu cu noul,
Tu cu trecutul,
Şi noi amândoi cu clipele
Din ochii mei
Şi din ochii tăi,
Acelea nespuse,
Dar trăite atât de intens,
În mine,
În tine,
În amândoi,
În labirintul dintre inimă,
Minte,
Şi dorințe trăite sau nu...
Cum rămâne cu amintirile
Pe care le-am lăsat de-atâtea ori
Să se plimbe prin mine
Şi să mănânce din mine
Ca un câine turbat,
În timp,
De atâtea neliniști interioare,
Pentru că încă mă întreb
Unde să ascund acele promisiuni false
Şi toate dorințele care dor
De fiecare dată când eşti mai aproape,
Şi totuși,
Nu același?
Tu n-ai rămas cu vise neîmplinite?
Ba da,
Ai rămas...
Mi-ai făcut promisiuni,
Şi-am ascultat orbeşte
Privirile,
Atingerile,
Şi gândurile tale,
Care mă urmăreau cu orice pas
Pe care îl făceam,
Deşi tu nu erai lângă mine...
A mai rămas vreo amintire,
Sau arunc tot într-o altă viață
Ca şi cum n-am fi trăit nimic,
Absolut nimic,
Amândoi?
Nu te-ai ținut de cuvânt,
Iar eu mereu fac ce promit,
Cum să-i spun sinelui
Că nu va mai primi nimic
Niciodată?
Poate ştii tu cum,
Eu nu am găsit răspuns la întrebarea asta...