În urmă

Mă ținea de mână
Cât să nu-mi dea drumul.
Uneori mă ținea strâns,
Atât de strâns,
Că nu puteam privi înainte.
Trebuia să privesc mereu înapoi,
Către el.
Mereu mă ținea lângă el,
De parcă n-ar fi vrut să mă piardă.
Sau poate eu îl țineam atât de aproape,
Ca să nu-l pierd.
În fond,
Nu reprezenta el
Toate amintirile mele,
Şi toate experiențele?
Se presupune că trebuia să învăț din el,
Dar amintirile nu-mi dădeau pace.
Prezentul e prea urât acum,
Şi-a ascuns adevărata față?
Nu mai am vlagă să am voință,
Nu mai am vlagă să am ambiții,
Am jucat jocul
Şi nu m-am ales cu nimic.
N-am avut nimic de pierdut,
Dar tot am fost dezamăgită.
Am decis să mai descopăr ceva
Şi să mai interpretez,
Pentru a mia oară,
Poate,
Situații care-au fost.
Îi dau minții să lucreze,
Şi sufletului (dacă este) timp de dormit.
Îl las pe trecut să mă țină de mână.
Poate să mă strângă cât de tare vrea.
O să fiu atentă la el.
N-am de ce să privesc înainte.
Doar trecutul face parte din mine.
Restul... nu mai contează.