Încetez

Văd mereu oameni care aleargă
În jurul meu.
Uneori şi eu alerg cu ei,
În același sens,
Sau în sens contrar.
Am alergat până acum atât de mult,
Că nu m-am mai găsit o bună perioadă.
Alergam pentru ceva,
Şi fugeam de mine.
Şi am fugit atât de mult timp...
În tot timpul ăsta
Am fost sclava propriei minți,
Pentru că m-a dominat fără să mă opun.
Omul din greşeli învață, nu?
Aşa se spune.
Nu, nu învățăm din greşeli,
Ci preferăm să le repetăm la nesfârșit,
Până când devine doar un obicei.
Penibil.
În cazul meu, cel puțin.
Da, alergătura asta după ceva imaterial,
Urcatul pe scara socială,
O carieră înfloritoare,
Şi toate lângă mine,
Ca să-mi permit să fiu fericită.
Cred.
Nu ştiu exact de ce fugeam
Şi încotro.
Am realizat,
Pe parcurs,
Că uneori am alergat în zadar,
Pentru că mi-am schimbat gusturile,
Şi n-am mai vrut nimic
Din ceea ce se zărea la orizont.
Aşa cum credeam eu atunci.
E într-adevăr greu,
Unde să mă duc,
Ce să fac,
În ce direcție?
Am şi uitat ce îmi place să fac,
Ce iubesc,
Cine sunt eu.
Dar încerc acum să-mi dau seama...
Dar e atât de greu,
Când am fugit în tot acest timp
De mine!
Descopăr, cu stupoare,
Că îmi plac atât de puține lucruri.
Le număr pe degete.
Mă sperii,
Nu trebuia să-mi placă
Atât de multe la vârsta asta?
Sunt aşa tânără,
Şi fără iubiri.
Ce să tot iubesc,
Dacă mai nimic nu mă atrage?
Cred că fuga asta nu a fost prea bună,
Pentru că m-a făcut să mă pierd pe drum.
Care drum?
Unul, eu ştiu care?
Un lucru bun din fuga asta,
M-a făcut ambițioasă,
Deşi nu ambiția îți aduce fericirea.
Se presupune că doar în mine găsesc
Adevărata fericire.
Dar zău,
Uneori am impresia că-mi place mai tare să fug,
După nu-ştiu-ce,
Decât să fiu fericită.
Fericirea trebuie să o simți,
Dar și dacă mă prefac,
Nu pierd nimic.
În fond,
Ar trebui să le încerc pe toate,
Cine ştie în ce fel mă mai descopăr?
Aşa că pun puțin fuga asta în aşteptare.
Nu, nu mă opresc din a face asta.
Căci poate într-o zi o să fug spre mine.
Dar pe moment
Mă opresc puțin.
Doar puțin.
Trebuie că am fugit destul,
De am ajuns până aici.
Dar hai să iau o pauză.
Poate nu văd sensul,
Aşa cum ziceam deunăzi că nu văd ansamblul.
Nu ştiu ce o să-mi aducă asta.
Mai multă pace?
Mai puțină implicare,
Asta da,
Mi-ar trebui.
Şi dacă tu vrei să alergi în continuare,
Aleargă.
Eu te susțin.
Nu te condamn,
Căci şi eu sunt în pauză acum.
Sper doar ca noua continuare
Să mă găsească
Într-o cu totul altă direcție.