Contrast

Viața e plină de contraste, nu?
Eu sunt prea tânără
În același timp în care
Sunt prea... bătrână...
Eu sunt prea tânără pentru o familie.
Deşi totul în jurul meu se schimbă
În privința asta,
Eu nu vreau să mă alătur schimbării.
Sunt încă prea tânără să vreau aşa ceva.
Nu vezi?
Eu mă iubesc pe mine,
Şi nu vreau să împart iubirea asta a mea
Cu altcineva.
Nu mă interesează ce crezi,
Şi faptul că alți colegi de-ai mei
Sunt la primul sau chiar al doilea copil...
Eu sunt prea tânără să fac asta!
Sunt prea tânără ca să renunț
La dorințe,
La vise,
La confort,
La tot ce mă-nconjoară.
Eu nu vreau familie.
Nu acum.
Nu e momentul.
Degeaba îți bați gura.
Eu sunt prea tânără!
Şi totuși,
Pentru ei,
Sunt prea bătrână ca să mai fac asta.
Sunt prea bătrână ca să mai mint.
Minciuni nevinovate.
Sunt prea bătrână şi prea fără rost.
Şi e ciudat că eu
Mă simt uneori în maniera asta...
Când e bine să mă opresc din visat?
Sunt prea tânără să renunț,
Dar și prea bătrână să am impresia
Că încă se mai poate.
Vreau un rost al meu,
Dar nu vreau familie.
Vreau să cred că nu e timpul pierdut,
Şi totuși mi se pare
Că mă închid prea des
În lumea visului.
În lumea contrastelor.
Nu mă interesează ce gândiți,
Căci o ştiu deja.
Eu pe zi ce trece
Întineresc.
Sufletul meu este din ce în ce mai tânăr.
De ce îmi spui că a venit timpul pentru...?
Nu,
Timpul era aici dintotdeauna.
N-a venit nimeni.
Doar tu ai impresia că e normal.
Dar eu nu iubesc societatea.
Eu mă iubesc pe mine.
Şi ascult de mine.
Ştiu că sunt prea bătrână,
Şi încă prea tânără
Pentru contraste.
Lasă-mă să visez,
Dar trezeşte-mă,
Înainte să-mi pierd mințile...