Minciuni filozofice

Uneori sfârșitul nu reprezintă
Un nou început.
Aşa se zice.
Că un sfârșit este un nou început.
Dar nu e universal valabilă vorba asta.
Nu, uneori un sfârșit
E doar un sfârșit.
Şi atât.
Şi fie îl accepți,
Fie îl negi
Şi-ți faci viața amară.
Sau dulce.
După preferințe.
Şi oricâte gânduri pozitive ai avea,
Şi oricâte jocuri de imaginație ai face,
Şi oricât ai dori ca teoria cuantică să funcționeze,
Nu,
Nu se întâmplă nimic.
Nicio schimbare,
La niciun nivel.
Nicio schimbare nouă.
Ai ajuns la sfârșit,
Şi ce faci?
Alegi să mergi mai departe,
Sau să te împotmoleşti,
Alegi să îți plângi de milă,
Sau să vezi noi perspective.
Alegi să dai vina pe alții,
Şi da,
Deşi toate cărțile spun să nu faci
Tocmai acest lucru,
Eu m-am săturat.
Simt nevoia să dau vina pe alții,
Chiar dacă fiecare face propriile alegeri.
M-am săturat să-ncerc,
Să-mi dau sufletul,
Să mă mint pe mine
Cum că de fapt am deja ceea ce vreau,
Când e doar imaginația care mai funcționează,
Dar nu ştiu în care limite.
Ale nebuniei.
Căci sufletul ştie și n-ai cum să-l minți.
M-am săturat de tot,
Iar viața da,
Este nedreaptă!
Nu vreau să văd dincolo de asta,
Nu vreau să văd ansamblul,
Oricum m-aş chinui să-l văd,
Pentru că sigur nu l-aş observa
Nici într-o mie de ani.
M-am săturat de idei filozofice
Care îmi încurcă existența.
Sfârșitul nu e un nou început.
Sfârșitul e doar sfârșit.
Şi-atât.