Nostalgii

Îmi spusesem de atâtea ori,
Încât mai degrabă o uitasem.
Hai să ne cunoaștem pe noi,
Noi,
Cei adevărați.
Nu cei care suntem acum,
În momentul prezent dar, de fapt,
Cu trecut,
Atât de mult trecut,
Că prezentul însuși nu mai încape
În clipa de acum,
Cea a prezentului.
Mereu las trecutul să-mi invadeze prezentul,
Şi îl las,
Îl las să-şi facă de cap,
Îl las să mă învăluie
Ca cea din urmă mireasmă de parfum,
Pe care o simțisem,
Evident,
Atunci,
În trecutul tău.
Sau al meu?
Hai să ne dezbrăcăm de trecut
Ca de cea mai bună haină
Care putea şi acoperea tot,
Şi bucuria
(Dac-a existat),
Şi sentimentele,
Şi toată viața de dinainte.
Acum suntem aici,
Eu mereu aici,
Şi vreau să uităm de trecut.
Nu mă interesează trecutul tău,
Cum nici tu nu ar trebui să fii curios de al meu.
Hai să ne dezbrăcăm de amintiri,
Uneori ducem poveri în suflet,
Şi la ce bun?
Eu vreau să descopăr în tine
Ceea ce tu însuți ai uitat,
Şi invers.
Hai să ne aşezăm comod,
Pe haina trecutului,
Şi să găsim adevărul din noi.
Toate au sens,
Şi te-am căutat destul de mult,
Mereu chemându-te,
Chiar dacă nu înțelegeam cine vei fi,
Cine eşti,
Şi de ce tocmai tu.
O să găsim sensul amândoi,
Doar dacă nu ne uităm înspre trecut.
De asta vreau să facem din trecut haină,
Şi dacă vom fi goi,
Prefer.
Prefer goliciunea în locul lui,
Prefer să aflăm acum,
În prezent,
Ceea ce ne-a adus aici,
Împreună,
Orice sens ar avea "împreună" ăsta.
Am multe de vorbit cu tine,
Ia un loc lângă mine,
Pune-ți și tu haina trecutului pe iarbă,
Şi hai să provocăm prezentul,
Privindu-l drept în ochi.
Pun pariu că are atâtea să ne spună.