Stare

Vreau să şterg cu buretele
Ultima frază.
Vreau să uit că am putut spune
O asemenea prostie.
Şi ştii ce?
Susţin în continuare că nu există noţiunea de
Corect sau greşit,
Pentru că mereu vor fi subiective.
Este o prostie ultima frază,
Pentru că tu o consideri aşa,
Deşi eu am fost cât se poate de sinceră,
Şi fără subînţeles.
Da, recunosc,
Am acţionat în favoarea mea,
Fără să mă gândesc dacă ţie ţi s-ar părea jenant
Ce te întreb.
Pentru că mereu mă pun pe primul loc
Pe mine,
Şi nu pe tine.
De obicei,
Ştiu când o anumită situaţie
Cere o anumită atitudine,
Dar vreau să cred
Sau vreau să schimb lumea
În bine.
Şi încep prin mine.
Nu sunt naivă,
Nici pe departe,
Doar că m-am hotărât ca fiecare vorbă de-a mea
Să nu mai aibă şi alte înţelesuri
Decât cel iniţial.
Pare atât de greu,
Sau tu eşti atât de închis în tine,
Încât mă faci să-mi doresc
Să nu te fi întrebat nimic,
Deşi scopul meu a fost de la-nceput
Acelaşi.
E ciudat,
Şi aiurea.
Cred că n-ar mai trebui să vorbesc nimic.
Cu nimeni.
Prea vreau eu multe de la voi
Şi prea naivă apar în faţa voastră.
Cred.
O să ne înţelegem din priviri,
Şi dacă nu ne vedem,
Nu ne mai înţelegem deloc.
Mai bine.
Mai puţine bătăi de cap.
Pentru tine.