Start

Ştiu că mă vindec din interior,
Pentru că doar interiorul meu contează.
Mintea acaparează tot,
Sau asta caută să facă.
Îmi place să cred că sunt într-o continuă
Evoluţie
Şi că îmi voi lăsa mintea
Să-şi facă de cap
După bunul plac,
Iar eu s-o observ
Şi după ce mă voi fi săturat de jocul ei
S-o opresc şi să-i spun
Că doar sufletul contează.
Acum un an şi puţin
Spuneam că mi-am pierdut sufletul.
Nu mi-a păsat de cine, ce spunea,
Când eu susţineam asta.
Eu ştiam ce-am simţit
Şi ce e în mine.
Sau ce nu mai era.
Acum,
Şi încă ştiu că nu sunt pe deplin atât de conştientă
De lucrul ăsta,
Ştiu că am pornit în căutarea lui,
Şi nu-mi dădusem seama.
Toate experienţele pe care le am
Îmi dezvăluie tot mai mult din mine,
Din cine sunt eu,
Din sufletul meu.
E ca şi cum mi-aş fi spart sufletul
În miliarde de bucăţele,
Iar acum,
Cu fiecare experienţă,
Reuşesc să-l fac la loc.
Nu complet,
Poate mi-ar mai trebui încă multe alte vieţi
Ca să-l refac pe de-a-ntregul,
Dar ştiu, cel puţin,
Că sunt pe drumul cel bun.
Îmi place să cred lucrul ăsta.
Mai am atât de multe de învăţat,
Încât uneori mă întreb ce am făcut până acum,
În tot timpul de dinainte de momentul prezent. 
E drept,
Nu mă trezise nimeni până acum ceva timp.
Şi adesea sunt atât de însetată de cunoaştere,
Încât aş citi şi trei cărţi deodată,
Atât mi se pare că am dormit de mult,
Şi atât de multe informaţii preţioase am pierdut.
Vorba vine,
Ştiu că nu le-am pierdut,
Căci ele mă aşteaptă acolo,
Să le descopăr,
Pentru că doar aşa îmi pot aduce interiorul înapoi
De unde a plecat.
Şi m-am decis să-l caut,
Orice implicare ar avea asta.
Şi mă voi duce şi peste mări şi ţări,
Dacă va fi nevoie,
Aşa cum,
Deunăzi,
Făcusem asta în numele iubirii.
Acum e altceva.
Acum sunt o nouă eu,
Sau poate tot vechea,
Dar conştientă.
S-a schimbat ceva?
Da.
Totul!
Şi totul e mai minunat pe zi ce trece,
Deşi nu orice zi e o încântare.
Cine nu are zile neplăcute?
Dar vreau să cred că am ajuns aici
Pentru că asta era calea.
Şi vreau să ştii că-ţi mulţumesc
Pentru că tu mi-ai deschis ochii.
Ochii către ceea ce trebuia să văd,
Şi nu vedeam.
M-am vindecat de tine,
Pe interior,
Căci nici nu ştii ce ambiţii am!
Dar o să-ţi mulţumesc o viaţă întreagă
Pentru că m-ai adus în acel punct
De unde am putut să văd,
Căci ochii mei au primit lumină,
Şi ceaţa s-a evaporat treptat.
Ştiu, sună aşa... religios,
De parc-aş fi citit Biblia.
Şi nu e cazul.
Dar nu ştiu cum s-o zic altfel,
Şi la fel de minunat.
Aş vrea să evoluez,
Pentru că am un plan de urmat.
Şi cel mai bun sfat
Acum
Este acela :
Dacă nu vrei ceva,
De ce continui să te gândeşti la acel ceva?
M-am "lovit" de asta de atât de multe ori,
Încât trebuie s-o dau mai departe.
Şi cred că o să mai las,
Uneori,
Să-şi facă de cap copilul din mine.
Încerc să mă descopăr.
Încerc să mă iubesc.
Şi am univers întreg care mă ajută.
Şi pot să spun adevărul,
Sau pot să mint.
Decizi ce vrei.
Alegerea este întotdeauna a ta.
Sau aşa ar trebui.