Încercare

Şi-aş vrea să-ţi spun atâtea
Şi scriu, şi scriu, şi pun pe hârtie
Tot ceea ce vreau să-ţi zic,
Şi încă mă invadează tot...
Şterg,
O iau de la capăt,
Tai totul,
Şi-mi spun că nu trebuie să fiu aşa sinceră.
Şi iau o altă foaie,
Şi încep să scriu tot,
Căci am atâtea să-ţi zic,
Şi totuşi n-am nimic să-ţi spun.
Aş fi vrut să existe un loc
Unde să-ţi pot scrie mereu,
Unde doar tu poţi vedea,
Şi unde să îmi las mintea să scrie tot ce doreşte,
Până mă voi fi dezvăţat de tot,
Până voi fi eliminat orice urmă de tine
Din mine,
Până îmi va fi silă să mai fac asta,
Până când mintea te va refuza
Şi nu va mai dori să ştie de tine,
Şi nu te mai va chema
Aproape seară de seară,
Să-mi fii aproape în vis...
Hai să punem pe un perete,
Agăţate,
Toate, toate, toate gândurile despre noi,
Şi hai să râdem de ele,
Până le vom simţi inutile,
Căci atunci mintea nu te mai va chema,
Şi eu voi fi alta...
Aş vrea să îţi vorbesc în fiecare zi,
Să-ţi spun despre toate,
Căci îmi place atât de mult
Să-ţi vorbesc şi să-ţi scriu!
Recunosc,
Încă nu am încetat să te mai caut,
Să te văd unde te pot vedea,
Să-i ofer minţii drogul de care are nevoie,
Deşi încă nu ştiu de ce îmi mai face asta...
Aş vrea un loc al meu,
În care eşti tu observator,
Şi mă laşi să-mi fac de cap
Cu toate cuvintele,
Toate gândurile,
Cu mintea mea,
Ca să-mi permit să-i spun să nu te mai cheme
Aproape noapte de noapte...
Aş vrea să-i pun capăt.
Deja durează de prea mult timp.
În momentele de luciditate
Îmi dau seama de prostia mea...