miercuri, 25 decembrie 2013

Ochi

Şi ies temerile
Şi toate se învălmăşesc în capul meu,
De parcă azi e ziua în care
Trebuie să le suport pe toate.
Am înţeles că eu sunt observatorul,
Dar aş fi vrut să fiu scutită de a mai observa.
Aş fi vrut să fiu surprinsă,
Pentru că eu sunt cea care
Le tot face pe toate.
Aş vrea să mă surprinzi,
Dar oare crezi că poţi?
Am pierdut din încredere,
Pentru că ştiu că am decăzut în ochii tăi.
Tocmai azi,
Când ziua ţi se părea sfântă.
Ştiu că te-am dezamăgit,
Dar nu pot să spun decât adevărul.
Accepţi sau nu,
Eu îmi văd de drumul meu.
Ai fi zis că nu m-ai îndrumat bine,
Dar nu mai contează asta.
Aşa sunt eu,
Iar tu eşti diferit,
Deşi suntem la fel
În atât de multe privinţe!
O să fie la fel de dificil
Când va mai trece timpul?
Crăciunul nu mai e la fel,
Pentru că şi noi ne-am schimbat.
O fi iubire,
Eu n-o văd,
Şi deci,
Nu am de ce să ţi-o arăt.
O fi iubire,
Sau chiar nimic,
Timpul a trecut altfel peste fiecare din noi.
Şi cu toate astea,
Te mai admir uneori,
Pentru tot ce faci.
Sunt luminiţe care îmi dezvăluie întunericul,
Şi tu ai decis că nu mai e rost de cuvinte.
Poate că e mai bine aşa.
Nu aş vrea să sfârşesc ceva,
Doar pentru că tu nu poţi înţelege
(Şi reciproc?),
Dar ştiu că ceva s-a terminat.
De mâine vom vorbi altfel.
Tu vei avea un alt rol,
Iar eu altul.
Şi da,
Nu te-aşteptai să îţi fac asta, nu?
Poate noaptea asta e chiar magică.
Dar nu mai am lumină
Ca s-o simt.
Nu-mi pare rău.
Se ajungea şi-aici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu