Bulgăre

Ar fi spus că nu are nicio legătură,
Şi totuşi avea.
Toate se legau între ele,
Dar îşi dorea să afle mult: "De ce?"
Ştia că există un scop,
Ascuns probabil de ochii lor,
Dar care îi aducea împreună,
În aceeaşi situaţie,
În aceeaşi conjunctură,
Încât îi făcea să afle că deşi vorbesc,
Nu aveau idee despre câte alte lucruri
Împărtăşeau.
Sau origini.
Şi ţinea cartea aceea în mână,
Ca şi cum tot destinul,
Şi însăşi viaţa
Se baza pe asta.
Şi chiar aşa era.
Era minunat
Că existau întreruperi de rutină,
Dar ar fi vrut să fie mai dese,
Un fel de carusel în care te urci
Şi uiţi să mai cobori.
Şi uita.
Uita să mai creadă
Că poate avea viaţa despre care citea.
Trebuia să ajungă într-un punct
Din care porneau toate,
Dar tocmai asta era cel mai greu.
Imposibil.
Şi totuşi,
Ştia că legăturile există,
Că ele cheamă,
Aduc aproape,
Fără a dezvălui scopul.
Era o schimbare
Pe care ar fi vrut s-o transforme de tot.
Era ceva nou.
Nu chiar nou,
Pentru că totul era acolo de mai-nainte,
Doar că nu se acordase atenţia necesară
Pentru a stabili legături.
Erau lucruri care se voiau a fi uitate,
Pentru că nu mai aveau ce să-şi spună.
Sau unele momente erau stânjenitoare,
Şi lipsa de cuvinte calma tot.
Aşa cum calma şi cartea,
Cartea pe care o citea în fiecare seară,
Şi pe care o adusese la statutul de biblie.
Un altfel de biblie.
Ca şi o altfel de situaţie.
Altfel de legături.
Altfel de tăceri.
Altfel de cuvinte.
O altfel de viaţă.
Fără nimic nou,
Şi totuşi fără vechi.
Pentru că vechiul nu mai vorbea,
Iar noul încă nu ştia să vorbească.