Trecut

Am spus că mă voi opri la prima.
Sau poate nici n-am gândit-o.
Apoi a fost a doua.
Şi mi-am promis că mă voi opri...
Apoi vor fi fost şi altele,
După care mă voi fi oprit mereu,
Şi niciodată nu-mi voi fi ţinut promisiunea asta...
De ce ne facem asta?
Poate tu mai puţin,
Eşti într-o cu totul altă situaţie
Decât a mea.
Ce magnet uman deţii,
Încât mă faci să mă întorc iar şi iar,
Iar promisiunile dispar
Înecate în oceanul de nelinişti?
Am putea duce totul la un alt nivel,
Chiar tu ai zis-o,
Dar oare contează asta?
Ce se va întâmpla
Atunci când atracţia e prea mare
Şi vom călca peste prejudecăţi,
Şi peste oameni,
Şi vom răni tot în jurul nostru,
Inclusiv pe noi înşine?
Dar cum,
Cum să arunc gândurile,
Când mintea mea îmi controlează tot?
Cum să-i zic corpului
Să arunce orice urmă de tine?
Cum să mă opresc
Când şi tu vrei asta...?
Sunt plăceri vinovate,
Care vor genera dureri interioare,
Şi fizice chiar...
Nesimţirea e dusă la extrem,
Şi am trecut peste limite
De mult trasate.
Totul e dincolo de asta,
Ştiu.
Sunt vinovată de asta,
Iar tu eşti şi mai vinovat decât mine.
Pentru că tu ai magnetul...
Iar eu am fierul...