Not guilty!

Vinovată?
Nu.
Probele dovedesc contrariul?
Nicio problemă.
Nu sunt vinovată.
Bine, poate că aş fi,
Dar nu simt asta.
Nu simt că am greşit cu nimic.
În fond, atunci când eşti răutăcios,
Te simţi mereu vinovat?
Nu.
Eşti răutăcios pentru că eşti,
Dacă te-ai fi simţit vinovat
De fiecare dată când ai făcut o remarcă urâtă,
Sau ai rănit pe cineva,
Atunci presupun că răutatea
Nu-şi mai găsea izvor în tine.
Aşa şi cu mine.
Nu sunt vinovată că am fost rea,
Nu sunt vinovată că am spus asta,
Nu sunt vinovată pentru nimic.
Uneori (sau de fiecare dată?)
Trebuie să iei viaţa aşa cum vine.
Cu bune sau cu rele,
Sunt toate elemente perfect normale.
Ce-i de făcut?
Le accepţi şi mergi mai departe.
Aşa că dacă am decis ca astăzi să fiu rea,
A fost pentru că aşa a fost să fie.
Şi aş mai repeta experienţa?
Bineînţeles!
Uneori îmi place prea mult să nu fiu cuminte.
Sau cu minte.
Nu contează,
Ambele variante sunt la fel de bune
Când vrei să fii răutăcios.
Sau rău.
Sau... perfect normal, de ce nu?
Poate voi fi trasă la răspundere,
De acest comportament "indecent" (ar zice unii),
Sau poate se admit şi astfel de lucruri în lumea asta,
Şi eu abia acum le descopăr.
Cine ştie?
Oricum,
Eu nu mă fac vinovată de nimic.
Au fost dorinţe care s-au spus,
Şi fapte care s-au întâmplat.
Ceva firesc.
Cine poate fi mereu bun,
În lumea asta?
Nimeni.
Aşa că nu mă judeca.
În fond, nici tu nu eşti perfect.