Pedeapsă

Ţie îţi datorez
Atâtea nopţi nedormite,
Atâtea vise din care nu mai vreau să mă trezesc,
Atâţia fluturi în stomac
Şi taine ascunse în inimă.
Când te-am cunoscut,
Aveam suflet.
Credeam că te-am păstrat acolo,
Şi o dată cu fuga sufletului,
Ai ieşit şi tu din viaţa mea.
Dar da, tu într-adevăr ai ieşit,
Din dorinţa de a nu mai continua ceva ce nu-şi avea rostul.
Dar eu am continuat să mă gândesc la tine
Şi după ce a plecat sufletul,
Şi după ce ai plecat şi tu...
Se pare că eşti aici,
În interior,
În inimă,
În minte,
În toate,
Nici eu nu mai ştiu!
Este a nu-ştiu-câta oară
Când scriu ceva despre tine!!
Şi înţelegi că m-am săturat să fac asta??!
Lasă-mă în pace,
Ieşi, te rog, din minte, din inimă,
Nu le mai secătui de putere,
Te rog!!...
Aş vrea o viaţă nouă,
O lume nouă,
În care să o iau de la capăt.
Să uit tot şi să renasc.
Dar cu alte idei,
Mai mature...
Nu mai vreau sentimente pentru tine,
Ţie oricum nu-ţi pasă!
Vreau o viaţă nouă,
Departe,
Departe,
Atât de departe,
Încât nici cu gândul nu gândeşti.
M-am decis:
Vreau să te uit.