Neplăcere

Îmi oferi uneori o mare siguranţă.
De fapt, îmi oferi o foarte mare siguranţă,
Încât mi-am "permis" să greşesc.
Şi ţi-am spus lucruri
Pe care doar mintea mea
Trebuia să le ştie.
Poate ţi-am dat impresia,
O clipă,
Că te-am desconsiderat.
Şi nu e cazul.
Doar că nu-mi place mie acum
Că am făcut lucrul ăsta.
Te-am băgat într-o categorie
În care, probabil, nu trebuia să intri.
De fapt, poate asta ţi-am dat impresia.
Nu-mi plac categoriile, si nici etichetele.
E vina mea, recunosc,
Dar cred că sunt totuşi lucruri nespuse,
Poate nu se ajungea aici.
Dar e şi din cauza faptului
Că am crezut prea mult în mine
Şi prea puţin în tine.
Nu, nu zic că o să fie invers
De acum încolo,
Doar că voi fi mai atentă la... vorbe.
Mi-am recunoscut greşeala,
Iar tu ai acceptat-o.
Dar tot nu mă împac cu ideea
Că s-ar putea să fi înţeles ceva greşit
Din toată treaba asta.
Prea am fost sigură pe mine,
Prea am mizat pe asta,
Şi după răspunsul tău,
Ezitant,
Mi-am dat seama că uneori nu mă cunosc.
Că vorbesc mereu de limite,
Dar tocmai eu nu ştiu ce-s alea.
E aiurea,
Şi eu mă simt la fel.
Aş vrea să avem puterea să stergem
Cu buretele, cu cârpa,
Sau orice alt obiect,
Anumite situaţii de comportament,
Care ne fac de ruşine.
Pentru că nu ştim să ne cunoaştem,
Pentru că exagerăm,
Sau pentru că îndrăznim uneori mai mult.
Da, ştiu răspunsul!
Nu se poate.
Nu am aşa un burete special,
Aşa că sper să uiţi repede ceea ce am zis.
Sper să nu-ţi schimbe părerea despre mine,
Deşi inevitabil se va întâmpla asta.
Şi ştiu, tu o să uiţi
La fel de repede pe cum uit eu.
Natura m-a înzestrat cu o memorie foarte bună...
Şi eu nu uit niciodată.
Aproape niciodată.