Despre mine

Acum ceva timp,
Când încă eram pe băncile şcolii,
Destul de mică fiind,
Am participat la un concurs de poezie.
Şi pe masa cu premii
Erau cărţi care mai de care,
Cu coperţi strălucitoare,
Cu coperţi mai puţin strălucitoare,
Cu coperţi mai şterse şi tot aşa.
Dar o carte îmi luase privirea,
Încă de când aşteptam să-mi vină rândul
La microfon.
Să-mi prezint "opera",
Gândirea şi implicit,
Poezia cu care intrasem în concurs.
Juriului i-a plăcut poezia şi am zis atunci
Că am o întreagă colecţie,
Un adevărat "jurnal" de poezii şi gânduri,
Aşternute pe hârtie încă de când eram şi mai copil.
La tăierea moţului am ales creionul,
Probabil era inevitabil să nu se ajungă aici.
Doar şi-n liceu am avut mereu de-a face cu creionul,
Desenând până la epuizare...
Şi cei din juriu mi-au cerut atunci
Agenda mea minune,
Să vadă ce alte "opere" am la "colecţie".
Îmi amintesc şi acum că aveam timp
Să mă duc până acasă şi să iau agenda,
Mai erau destule persoane în concurs,
Care îşi aşteptau rândul.
Am ieşit alergând din încăpere,
Am fugit în staţie,
Am luat autobuzul până acasă
Şi, bineînţeles,
Am alergat până la uşă.
Am căutat agenda
(Atunci nu erau aşa multe telefoane mobile,
Pe vremea aia doar tata avea,
Tehnologia era încă la început,
Aşa că nu o puteam anunţa pe mama
Să mă aştepte cu agenda la colţ de stradă)
Şi-am pornit în fugă, iar,
Către locul concursului.
Aşteptarea autobuzului in staţie
Mi s-a părut cea mai lungă!
Într-un final,
Am ajuns la concurs,
Şi-am înmânat mândră, agenda, membrilor juriului.
Au studiat scrierile mele,
Mi-au dat anumite indicaţii,
Şi la final câştigătorul... am fost eu!
Se poate spune că am trişat atunci,
Dar chiar simţeam nevoia să spun juriului
Că mai aveam şi alte scrieri profunde (în ciuda vârstei mici).
Şi am fost pusă să-mi aleg premiul...
Şi-am ales, da, exact cartea aceea cu coperţi sclipitoare,
Care mă atrăsese de la început,
Şi care era acolo pentru mine.
Ajunsă acasă, am încercat s-o citesc.
Imposibil.
Era de neînţeles,
Greu de descifrat,
Şi cu un subiect oribil.
Nu era nici măcar o poveste, un roman, ceva,
Era vorba despre ceva cu creier şi cu ceva arme, puşti.
Atât am înţeles din ea.
Şi după atâta timp, chiar şi azi,
Zace în bibliotecă,
Dar nu-mi vine s-o citesc
Si n-aş mai fi curioasă să văd despre ce e  vorba,
Având mintea de acuma,
Aş înţelege altfel,
Mai mult ca sigur.
Concluzia: (şi da, e o concluzie)
Aspectul exterior nu contează,
Atunci când interiorul e oribil.
Desigur,
Ţin foarte mult la aspectul exterior,
Dar pe parcursul anilor ce au trecut de atunci,
Am învăţat multe,
Şi am trecut prin multe experienţe.
Mă bucur că-mi ascult interiorul
Şi el ştie mai bine
Când cineva este frumos şi pe interior.
Se vede pur şi simplu la exterior.
Şi e frumuseţea aia care te atrage şi te calmează,
Şi pe care nu vrei s-o laşi.
Contează aspectul,
Dar interiorul e mai preţios.
Nu sunt lucruri pompoase,
Sau despre care îmi place să scriu,
Doar ca să mă aflu în treabă.
Asta chiar am învăţat-o şi eu,
Şi mă bucur.
Ţin cont de lucrul ăsta?
Nu tot timpul.
Dar e acolo.